Marii industriaşi ai perioadei interbelice influenţau mersul politicii după interesele lor în afaceri, iar patronii celor mai citite ziare trăgeau cu vorbe grele în adversarii politici

Mărturii despre felul în care se desfăşurau alegerile în perioada interbelică găseşti în colecţiile ziarelor vremii, aflate la Biblioteca Academiei, ori în cărţi care au adunat, în zile mai recente, reportaje de campanie scrise de jurnalişti între cele două războaie mondiale. Actorii văzuţi ai alegerilor, candidaţii, erau sprijiniţi cu vorba de o masă nevăzută de învăţători, preoţi, moaşe şi perceptori, care făceau campanie electorală pentru un partid sau altul. Şi cu fapta de bătăuşii tocmiţi pentru a-i intimida pe susţinătorii contracandidaţilor.

Rufăria murdară a guvernului

Ziaristul interbelic Filip Brunea-Fox, cunoscut azi pentru reportajele sale despre leprozerii, descrie în articolele sale din vremea alegerilor din 1927, câştigate de liberali, cum erau atârnate afişele electorale pe sârme, precum rufele la întins. "De-a lungul unor frânghii, ca nişte rufe, a fost înşirată toată literatura electorală. Bineînţeles, numai a guvernului. Păcat numai că "rufăria" asta nu era prea curată". Pentru orice palmă de zid se dădeau, ca şi azi, lupte "ca pentru terenurile aurifere", iar rarele afişe ale opoziţiei trebuiseră "să se refugieze în vârful unui copac sau pe spinarea unui automobil". Când voturile celor vii nu le păreau îndestulătoare, reprezentanţii guvernului apelau la rezervele electorale din cimitire, presa vremii fiind plină de acuzaţiile opoziţiei, care spuneau că, la alegerile din 1927 au fost mobilizate alei întregi din Bellu.

Politicianul care aduce ploaia

La un miting electoral desfăşurat, în iulie 1927, la Hala Traian, Brunea-Fox a ascultat nişte promisiuni mai originale. Pe o căldură de 40 de grade, când "blestemai ceasul ăluia care a inventa