Am fost invitat să vorbesc la lansarea cărţii lui Gabriel Andreescu, L-am urât pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă, programată vineri, 27 noiembrie, la Tîrgul Gaudeamus. Lansarea era fixată la ora 17.30. Vineri a fost o minunată zi de toamnă, un început de septembrie, mai degrabă, decît un noiembrie înnegurat. Pînă pe 1 decembrie, Bucureştiul a trăit, din punct de vedere meteorologic, o toamnă stranie: blîndă şi liniştitoare, caldă şi nesupusă frigului. În general, am despre luna noiembrie o repulsie: mi se pare că se face prea uşor noapte, că nici nu te trezeşti bine şi trebuie să intri repede în casă, că e zloată şi oricînd poate să ningă. Numai că acest noiembrie, al anului 2009, a fost cu totul altfel. Parcă nici n-ar fi fost noiembrie, ci o lună zăltată, cu temperaturi care au luat-o razna. A preţui libertatea de azi Fiind atît de cald, am plecat devreme de acasă. În general, cînd Tîrgul de Carte are loc la Romexpo, îmi lungesc drumul, dintr-un soi de reverie urbană. Aşa că merg cumetroul pînă în Crîngaşi, apoi ajung la Piaţa Pieţei Libere cu tramvaiul 41. În Crîngaşi, am stat, vreme de minute bune, pe o bancă. M-am gîndit atunci la cele cîteva cuvinte pe urma să le spun la lansarea de la Gaudeamus. În Crîngaşi, lumea pe care o vedeam (deşi era o zi de lucru, vineri, erau atît de mulţi copii ieşiţi la plimbare cu taţii şi mamele lor, poate cu bunicile sau bonele) nu se suprapunea cu ce citisem în L-am urît pe Ceauşescu. Mă întrebam în gînd, şi am repetat şi la lansare: Ce straturi de memorie s-au aşezat în urma noastră? Cum se adună aceste straturi în memoria colectivă? Cum se disipează aceste straturi în memoria individuală? Ce rămîne din protestul lui Gabriel Andreescu? Cîtă răbdare avem să-i citim mărturia pînă la capăt? Dincolo de simpatiile politice de azi, pro sau anti-Băsescu, pro sau anti-Geoană, cred că n-ar trebui să uităm că libertatea noastr