Îl voi vota pe Traian Băsescu. Mărturisesc acest lucru deoarece mă consider un om liber şi nu văd niciun motiv pentru care azi, duminică sau peste ani de zile, să nu spun ceea ce gândesc.
Acest anunţ nu angajează şi ziarul la care lucrez - mă sperie unanimitatea de orice fel, deci, inclusiv cea de păreri - fiind doar o opinie găzduită de pagina care chiar aşa se cheamă, Opinii. Dar, împreună cu scuzele pe care le datorez cititorilor pentru faptul că folosesc persoana întâi singular, simt nevoia să mai menţionez ceva: în acest an electoral, m-am bucurat că scriu aici şi nu în altă parte, întrucât la EVZ libertatea editorială şi independenţa nu par vorbe goale.
Votul pe care i-l voi da lui Traian Băsescu nu-l absolvă de toate greşelile sale, culminând, spre finalul mandatului, cu faptul că a părut a fi cel mai înverşunat adversar al său, punându-şi singur piedici care l-au transformat din preşedintele-candidat în „outsider”-ul de la turul doi.
Votul meu nu se bazează nici măcar pe o relaţie personală cu Traian Băsescu. L-am văzut în carne şi oase de două ori în viaţa mea. Prima oară s-a întâmplat acum cinci ani, pe holul redacţiei „Evenimentul zilei”, aflată pe atunci la Casa Presei. Am auzit zarvă pe culoar, am ieşit şi m-am trezit faţă în faţă cu cel care tocmai devenise preşedintele României cu o seară în urmă.
Învingătorul lui Adrian Năstase povestea cum a ajuns acasă şi i-a spus soţiei sale: „Maria, te-am făcut Prima Doamnă”. Am dat mâna cu el, mi s-a părut o strângere onestă şi bărbătească, am avut chiar impresia că mă recunoaşte - poate pentru că apărusem sporadic pe la televizor, că doar nu de la pozuţa mea din ghidul TV?! - şi atât.
Ulterior, ne-am mai văzut o dată, în redacţia ziarului „Compact”, pe unde a trecut după ce dăduse un interviu „Evenimentului zilei”. Asta-i tot.
Aş adăug
