Cei expuşi riscului de a contracta virusul hepatitic B pot recurge la imunizarea de urgenţă. Vaccinul trebuie administrat cât mai repede după infectare. Personalul medico-sanitar, cei care fac dializă şi persoanele care au făcut sex neprotejat cu mai mulţi parteneri ar trebui să se vaccineze.

Persoanele din toate categoriile de vârstă pot beneficia de vaccinarea împotriva hepatitei B, începând de la nou-născuţi.

În ţara noastră, vaccinarea obligatorie împotriva virusului hepatitic B este gratuită şi obligatorie încă din 1995. Schema uzuală de vaccinare include trei doze, prima administrându-se încă din maternitate.

„Protecţia oferită de vaccinul împotriva hepatitei B poate dura până la 10 ani", precizează Simin Florescu, medic primar boli infecţioase la Spitalul de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş" din Bucureşti.

Prin vaccinare, se reduce cu până la 95-98 la sută riscul de infectare cu acest virus.

Medicii apreciază că 60 la sută din cei care fac hepatită acută cu virusul hepatitei B se pot vindeca, restul de 40 la sută rămânând purtători ai virusului, dezvoltând hepatită cronică, ciroză sau chiar cancer hepatic.

Efectele adverse sunt minime

Vaccinul contra hepatitei B este creat prin inginerie genetică şi nu conţine decât o componentă (genă) din virus, cultivată pe drojdia de bere. Cu alte cuvinte, vaccinul nu conţine virusul activ, ci componenta care poate induce apariţia de anticorpi protectori.

Efectele adverse sunt minime sau inexistente. „Printre puţinele efecte secundare ale acestui vaccin se numără uşoara roşeaţă la locul înţepării", subliniază medicul primar epidemiolog Adriana Pistol de la Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile din Bucureşti.

Imunizarea de urgenţă, posibilă

Gravidele infectate cu virusul hepatitei B îl pot transmite copilului, de aceea este