Da, Băsescu l-a dominat clar pe Mircea Geoană. A punctat la toate capitolele: corupţie, economie, Vântu, educaţie, protecţie socială(!!!), viaţa satului, chiar şi la politică externă s-a apropiat de o victorie fără echivoc. A făcut-o nu atât prin măsurile propuse, care nu diferă foarte mult între cei doi candidaţi, ci prin discurs, prin prezenţa de spirit.

Spăşirea cu care Traian Băsescu şi-a asumat greşelile, (criza neanticipată la timpul potrivit, salariile profesorilor etc), hăhăiala bine plasată, întreruperile mitocăneşti ori replicile spumoase, riposte perfect alese la discursul rigid al lui Mircea Geoană, au fost bobârnaci pe care candidatul PSD i-a încasat ca un tocilar căpos de la şmecherul şcolii.

Geoană a încercat să-l ţină la distanţă pe Băsescu, când n-a mai putut aproape că a strigat „nu da la operaţie”, în vreme ce Băsescu şi-a continuat hărţuiala, fără să se forţeze să fie lovească decisiv. A dat „capace”, şuturi în fund, atent fiind mai mult la admiraţia pe care a stârnit-o în public, inclusiv în rândul susţinătorilor lui Geoană (care mi-au părut destul de dezamăgiţi de prestaţia acestuia) decât la adversarul său. Toate încercările de umanizare şi coolizare (ştiu că nu există acest cuvânt) pe care staff-ul lui Geoană le-a exersat în timpul campaniei n-au făcut doi bani în faţa instinctelor de prădător ale lui Traian Băsescu.

Aşadar? Să tragem linie. Băsescu a atacat, Geoană a încasat sârguincios, a contraatacat fără vlagă, chiar şi fără convingere. Totuşi, cine a câştigat? Eu zic că a fost o dezbatere fără rost, ne-am întors la aceleaşi două oferte, cele puse pe tarabă de ambii candidaţi încă de la început: linişte declarativă contra furtună garantată. De ce avem nevoie? Gândiţi-vă bine, mai sunt două zile.

Da, Băsescu l-a dominat clar pe Mircea Geoană. A punctat la toate capitolele: corupţie, economie, Vântu, educaţie, protec