- Editorial - nr. 431 / 3 Decembrie, 2009 Deseori ne intrebam care este cauza diferentei colosale dintre nivelul de viata si de trai din Statele Unite ale Americii si Mexic, doua tari pe care le despart teritorial doar bornele granitei. Decalajul enorm este dat tocmai de ceea ce ne preocupa astazi pe noi, de modul total diferit in care este organizata societatea, de felul in care membrii societatii au accesul la insusirea mijloacelor de subzistenta, a bogatiilor prin munca si proprietate. In Statele Unite si Canada, accesul la mijloacele de subzistenta: salarii, dividende, profit este foarte bine reglementat, dupa criteriul aportului si performantelor in munca, indiferent de natura acesteia: productie, cercetare, initiativa antreprenoriala, pe cand in Mexic, ca, de altfel, in toata America Latina, aceste principii sunt ignorate, rasturnate cu capul in jos. Rezultatul acestui exercitiu multisecular este ca in America de Nord doar 5 la suta sunt foarte bogati si 5 la suta saraci, cu o clasa de mijloc foarte puternica ce cuprinde 90 la suta din populatie, cu specificatia ca avutia mare se agoniseste aici cu multa truda, in decursul a 5-6 generatii. In Mexic si in tarile Americii Latine, unde a actionat in decursul vremii hazardul si arbitrariul, bogatiile solului si subsolului sunt in mana a 5 la suta din indivizi, clasa de mijloc este aproape inexistenta, iar in jurul polului saraciei graviteaza circa 80 la suta din populatia tarii. Situatia de azi a Romaniei seamana foarte mult cu cea a Mexicului si a celorlalte tari sarace din zona, desi inainte de 1989 am avut un sistem de repartitie destul de echitabil, raportul intre salariul minim pe economie si cel al unui ministru, bunaoara, fiind de unu la cinci. Odata, insa, cu spargerea sistemului, principiile amintite au fost pur si simplu aruncate in aer, noua guvernare oferind accesul la distribuirea avutiei la gramada