De patru zile mă chinui să scriu „Bifurcaţia“ asta, voiam să nu fie despre alegeri, să fie despre orice altceva – nu pot. Am fost la teatru, am făcut matematică, am predat – degeaba. Numai asta am în cap. M-au dovedit. O-ntorc pe toate feţele şi tot nu pricep: de ce e Johannis omul providenţial? Negoiţă ce-are? Nu-i tot primar? De sector, e drept, dar sectorul 3 bucureştean nu-i chiar un sătuc. Şi sectorul lui Negoiţă arată destul de dichisit. De ce nu merită omul ăsta, care are deja un program şi o echipă, măcar să-i spună parlamentul „Nu“, după lege? Ce-are-n plus Johannis de va salva ţara asta? E neamţ serios? Atît? Că altceva n-am auzit despre el ca viitor prim-ministru. Nici schiţă de program, nici echipă – i le fac alţii. Ar trebui să cred că el, care, dacă are vreun plan, îl ţine bine ascuns şi nici măcar nu participă la întîlnirile partidelor care-l susţin, va salva ţara doar pentru că îl vor liberalii, pesediştii şi udemeriştii. Păi, da, cu aşa susţinere, la ce-i mai trebuie program? Adică el, independent, tehnocrat (profesor de fizică, dacă nu mă înşel), va conduce un guvern politic făcut – de cine? De Vîntu, de Patriciu, de Voiculescu? Şi eu ar trebui să fiu fericit văzîndu-i pe oamenii ăştia cum nici măcar nu-şi mai ascund implicarea? Independent, Johannis? Cum fac ei guverne şi preşedinţi? Cum contopesc fără nici o jenă puterea lor economicăşi financiară cu cea politică? Cum nu se sfiesc să ne arate zi de zi şi ceas de ceas că ei conduc jocul, că ale lor sînt presa scrisă şi televiziunile? Adică, Berlusconi e rău – dar ăştia trei, la un loc, nu un Berlusconi dîmboviţean fac? Adică, ăştia sînt mai onorabili decît mult hulitul Videanu? Ar trebui să dorm liniştit ştiind că mă veghează tripleta Vîntu-Patriciu-Voiculescu, ajutată discret, din fundal, de Năstase, Hrebenciuc şi Vanghelie, cu toţii avînd binecuvîntarea lui Ion Iliescu? Asta este revoluţ