Intr-o tara normala, performantele economice inregistrate de partidul/coalitia aflata la guvernare cantaresc mult in luarea deciziei de a mai vota sau nu cu puterea.
In Romania, de la Revolutie incoace, niciodata rezultatele economice obtinute de catre partidul aflat la putere nu au determinat pierderea guvernarii, populatia luand decizia de vot mai mult pe criterii morale decat economice, scrie Cristian Orgonas, pe blogul lui.
Alegerile din 1996
In noiembrie 1996, domnul Iliescu si Guvernul Vacaroiu se prezentau in fata electoratului dupa patru ani de crestere economica continua, in timp ce rata somajului nu depasea 6,6%, in scadere semnificativa comparativ cu 1994, cand era de 10,9%.
Mai mult, preturile la energie erau mici (pentru ca erau subventionate) iar cursul de schimb era tinut sub control, astfel ca populatia ar fi trebuit sa acorde un sprijin masiv partidului aflat pana atunci la putere.
Nu s-a intamplat insa asta, CDR-ul impreuna cu dl Constantinescu castigand detasat alegerile. De ce? In primul rand din considerente de ordin moral – la momentul respectiv, PDSR-ul ar fi pierdut si daca economia ar fi crescut cu 10% pe an.
Alegerile din 2000
Dupa trei guverne din care doua ratate, puterea a pierdut alegerile in 2000, desi in anul respectiv economia a revenit pe crestere, iar rata somajului a inceput sa scada dupa varful inregistrat cu un an in urma.
Sa ne mai amintim ca PRM-ul, partid care a avut orice, numai un program economic nu, a inregistrat un salt spectaculos, multi romani fiind de parere ca dl CV Tudor este singurul care mai poate scoate tara din criza (?!).
De ce a castigat din nou dl Iliescu & co? In 1996, populatia a votat Emil Constantinescu si CDR pentru ca doreau o revolutie morala, care nu a mai avut loc. Ba mai mult, in cei patru ani, nepotismul a fost
