"O cotitură istorică" - i-a plăcut lui Gorbaciov să-şi intituleze convorbi­rile avute cu Bush la Malta în 2-3 decembrie 1989. Doar hopul Ceau­şes­cu rămânea de trecut.

AGENDA UNUI REFORMATOR FERICIT

În 1993, la Paris, Gorbaciov a pu­blicat o parte din interviurile şi ste­nogramele întâlnirilor sale sub incitantul titlu "Avant-memoires" (bo­te­za­te şi mai comercial, în traducerea Edi­turii Nemira, "Memorii"). "Nu exis­­tă reformatori fericiţi...", ofta în pre­­faţa lor ţarul care pierduse co­roana im­periului destrămat.

Dar în decembrie 1989, de ce să nu fi fost mulţumit?! Gorbaciov schimbă istoria - titrau atunci agenţiile de presă. La 25-26 noiembrie convorbise cu Mitterand. În prima zi a lui decembrie - altă întâlnire istorică: la Vatican, cu Papa Ioan Paul II. De-aici, direcţia Malta. Două zile (2-3 decembrie), urmare a invitaţiei preşedintelui american, se întâlnise cu el la bordul vasului sovietic "Maxim Gorki".

În viteză a zburat înapoi la Moscova, căci la 4 decembrie programase întâlnirea reprezentanţilor Organizaţiei Tratatului de la Var­şovia. În aceeaşi zi l-a primit şi pe Ceauşescu. Iar la 5 decembrie, pe noul lider bulgar, Petăr Mladenov. Încântat de revederea cu Mladenov (fost coleg de studenţie la Moscova), Gorbaciov a publicat convorbirea lor în "avant-memorii".

Discuţia cu Ceauşescu a trecut-o însă sub tăcere.

ÎNTRE "VOCEA AMERICII" ŞI "SCÎNTEIA"

Din lectura comunicatului Scînteii din 4 decembrie 1989 reiese că re­prezentanţii Uniunii Sovietice, Ce­hos­lovaciei, Ungariei, Bulgariei, Po­lo­niei, Germaniei de Est şi României ve­niseră la Moscova pentru o declaraţie vetustă. Şi anume că invazia Cehoslovaciei din 1968 fusese o imixtiune în treburile interne ale altui popor. Şi se angajau că în viitor vor folosi "numai mijloace politice pentru reglemen­tarea oricăror probleme". @