A existat odata un om in care au crezut mai multi tineri, care a adunat mai multa incredere din partea romanilor inteligenti decat orice alt politician. Era atat de mult iesit din tiparele atat de limitate ale politicianului roman, incat reusise sa convinga destul de multa lume ca este de departe raul cel mai mic, ca este cea mai buna solutie pe care am putea-o alege.
Nu era vorba doar de speranta, era ceva mai mult. Era siguranta pe care o transmitea, era increderea pe care i-o acordai fara prea multe calcule. Ne convinsese pentru ca vorbise asa cum am fi vorbit fiecare dintre noi. Era o poveste despre viata si ideile si credintele sale, dar cu totii ne-am identificat in ele, ne-a cucerit facandu-ne sa credem ca sunt si ideile si credintele noastre.
A existat ceva in fiecare discurs al sau. Era un stiu ce care te facea sa iti spui ca si daca ar fi sa castige si sa ajunga presedinte, in premiera pentru aceasta tara, nimic nu ar fi putut sa il schimbe radical, sa il transforme atat de mult incat sa devina de nerecunoscut. Ceea ce parea irealizabil atunci, a devenit un fapt deja consumat.
Persoana se numea Crin Antonescu. Pentru mine cel putin, politicianul Crin Antonescu este mort. S-a sinucis politic in seara in care a declarat ca “daca Mircea Geoana va fi un presedinte bun, ceea ce eu sper, il voi sustine pe Mircea Geoana si pentru un al doilea mandat.” Mai exact, miercuri seara, la Antena 3, in emisiunea “Sinteza Zilei”, unde statea cot la cot cu noul sau idol politic.
Cine e capabil sa faca un asemenea salt ideologic si sa produca astfel de idei, dupa ce in urma cu doar cateva zile urla in piata publica dupa acelasi Geoana numindu-l mincinos si rugandu-l sa ii raspunda la intrebari de o gravitate inspaimantatoare, dupa ce trezise la viata speranta in toti tinerii pierduti cu gandul doar la fuga din tara, dupa ce daduse viata unei mari sper
