De opt ani este şeful Unităţii de Primire Urgenţe a Spitalului Judeţean Suceava. A salvat mii de vieţi în timpul carierei sale şi a tratat alte câteva zeci de mii.
De mic copil şi-a dorit să devină doctor pentru a putea salva vieţile semenilor. La 14 ani, în şcoala generală, a citit o carte despre primul transplant de inimă şi a decis atunci că se va face chirurg la cardiologie. „Citisem un volum dedicat lui Cristian Bernard, doctorul sud-african care a efectuat primul transplant de inimă din lume“, precizează medicul. S-a înscris la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi, în 1990. Anii de studenţie i-au fost foarte dragi pentru că: „Atunci te formezi ca individ. Este momentul de vârf al vieţii, când ai contact cu realitatea şi când înveţi să te autogestionezi“.
Cazurile dificile îl motivează
A fost marcat când a atins prima dată un corp neînsufleţit pentru că s-a gândit la efemeritatea fiinţei umane. „Deşi am fost pregătiţi psihic de profesori înainte de a merge lângă masa de operaţie, nu mă aşteptam să aibă un impact atât de mare asupra mea. Atunci mi-am dat seama cât de repede devenim obiecte neînsufleţite“, relatează medicul. Acum este unul dintre cei mai cunoscuţi medici suceveni datorită profesionalismului şi a faptului că lucrează „în prima linie a frontului“, la Unitatea de Primire Urgenţe a Spitalului Judeţean, încă de la înfiinţarea acesteia, în 2001. În ultimii opt ani a consultat sau a tratat peste 70.000 de oamenii. Pe mii dintre pacienţi i-a salvat de la moarte.
A avut parte de multe momente triste, dar şi de bucurii. Este fascinat de meseria pe care o practică, iar cazurile care îl determină să continue sunt cele în care reuşeşte să readucă la viaţă pacienţii. „Cei care au fost în stop-cardiac timp de câteva secunde mi-au relatat aceeaşi poveste, despre desprinderea spiritului de trup şi vegherea asupra
