Ca şi după dezbaterea din primul tur, încerc să fiu complementar celorlalţi autori şi să mă uit la nişte nuanţe.

Elena Băsescu a fost din nou acolo, doar că Geoană nu e Crin şi – nu-i aşa ? – s-a dovedit mereu curtenitor cu doamnele, astfel încît n-am avut parte de aluzii la “succesuri” sau nepotisme. În schimb, Elena Udrea a găsit de cuviinţă ca de data asta să apară, chiar dacă în “banca din fundul clasei” (de obicei acolo stau “turbulenţii”, dar de aspectul ăsta a avut grijă Monica Macovei, vociferînd de pe un loc din faţă). A apărut Udrea, au apărut şi înţepăturile lui Geoană. Poate înţepa mai adînc dacă citea interviurile cu preşedintele din “România Liberă” şi “Gazeta Sporturilor”.

Maxima figură tîmpă a lui Geoană: “ce contract cu Rusia” ? Maximul gest de falsitate a lui Băsescu: hohotele la ideea că Dorin Cocoş ar fi vrut Poşta…

Interesantă din partea lui Geoană, dar cu iz de prefăcătorie şi nedusă pînă la capăt – tema “delimitării de strigoii trecutului”, cu referire la Ion Iliescu. Avantajul primei intervenţii a durat destul de puţin, Băsescu a revenit la chestiune netulburat, ceva mai tîrziu.

Am constatat cu plăcere că înţepăturile menite să abată atenţia (cu efect însă şi asupra atenţiei privitorului) s-au mai rărit. Semn bun.

Geoană putea să ia el iniţiativa explicării vizitei la Moscova şi să joace în termeni proprii tema – n-a făcut-o.

Băsescu mi-a dovedit din nou populismul spunînd că “va apăra poporul de clasa politică”. Personal, n-am nevoie să fiu apărat de unele aspecte ale democraţiei, indiferent cît de imperfecte. Poate că nişte nuanţe s-ar fi impus. Şi poate că am să revin la asta cu altă ocazie.

Episodul central

Dacă acceptăm ideea că dezbaterea a interesat un public urban, educat, informat, dar indecis, atunci s-ar putea ca momentul ezitărilor lui Geoană legate de întîlnirea cu Vîntu să atîrne foart