"Trăiască România dodoloaţă!" Probabil că strigarea băieţandrului de pe stradă în ziua Unirii face parte din zicerile superbe ale poporului român. România, dodoloaţă! Cuvântul dodoloaţă nu mai există în vocabularul nostru. S-ar putea să nu fi existat niciodată, dar sună atât de frumos din gura unui băieţandru cu un prea plin de entuziasm în ziua Unirii. Dodoloaţă înseamnă rotundă, bună, caldă, frumoasă, de iubit. Harta României împlinită prin Unire devenea rotundă, fără colţuri, fără ascuţimi, blândă în rotunjimea ei, s-o mângâi cu nesfârşită iubire. Pe bună dreptate 1 Decembrie a însemnat şi înseamnă Ziua Naţională a ţării. Pentru că atunci România s-a adunat întreagă şi fericită. În emisiunea mea la începuturile Antenei 1, o emisiune care deschidea un drum, interviuri acasă la importantele personalităţi ale românilor din toate domeniile, ei bine, în acea emisiune "Vedete în papuci" obişnuiam să-i întreb pe interlocutori "Dacă a-ţi putea să alegeţi un alt timp de istorie în care a-ţi vrea să trăiţi, în care v-aţi simţi cel mai bine, care ar fi acea vreme a istoriei?". Poetul Adrian Păunescu a stat pe gânduri preţ de zece secunde, după care a răspuns la întrebare: "Mi-aş dori să fiu noroiul care s-a aşezat pe bocancii românilor care se duceau pe câmpia de la Alba-Iulia". Românii care veneau şi pe jos cale de mulţi kilometri pentru a făptui Unirea. Visul atâtor generaţii, ţelul atâtor generaţii pentru care s-a suferit, s-a murit, s-a luptat şi s-a izbândit. Noroiul de pe bocancii românilor cei de toate zilele mergând spre Ora Unirii. Noroiul şi praful strânse de pe drumurile ducând la Alba-Iulia. Şi fiindcă s-a rostit cuvântul noroi, un bun român, Victor Surdu, mi se destăinuia într-o emisiune. "Nu pot să accept acea zicere denigratoare a arunca cu noroi. Noroiul este preţios, e pământul cu apa din cer. Noroiul din pământ românesc bun cu apă. Alături de bălegar, care