Dacă cineva mai avea un dubiu, nu mai e cazul: Mircea Geoană e un prost. “Prostănac” e un alint nemeritat, Iliescu a fost drăguţ cu el. O fi vrut să-l relaxeze

În întâlnirea directă, Geoană nu şi-a arătat prostia. Nu, în astfel de apariţii el se încadrează, de regulă, în limitele alintului. La limita de jos a sensurilor sale, “prostănac” e un Geoană timid, iar la limita de sus poate fi interpretat ca un Geoană superficial. Oscilaţiile cuminţi ale prostănacismului au reuşit mai întotdeauna să livreze un Geoană anost, dar comestibil.

Numai că Mircea Geoană a ţinut să joace în liga mare. A vrut să intre în liga proştilor fermi, cerţi, indiscutabili. Şi, ca să obţină asta, l-a vizitat pe Vântu cu o zi înainte ca destinul lui să se intersecteze cu manualele alea alternative de istorie nemeritată. Cu o zi în urmă, după sondaje, era preşedinte. Cu o zi după, nu prea mai e.

Dacă prostia astfel dobândită se cerea întărită, Geoană a rezolvat şi capitolul ăsta. Ştiind că a fost la Vântu şi că lucrul ăsta s-a aflat – Academia Caţavencu a publicat pozele ÎNAINTE de confruntare -, nu şi-a pregătit nici un fel de ripostă şi s-a mărginit să-l roage pe Băsescu la început să fie blând.

Mai e ceva: în spatele lui Mircea Geoană au stat susţinătorii. Personaje importante, figuri publice, oameni care şi-au lăsat treburile la o parte, şi-au abandonat reţinerile şi au venit să-şi expună reputaţia în folosul candidatului Geoană. M-am uitat la Crin Antonescu şi am văzut, sub zâmbetul forţat de încurajare şi aplauzele rituale, un om stânjenit. Klaus Jonannis a rămas împietrit. Cristian Ţopescu s-a uitat în pământ. Dinescu şi-a pus mâinile în cap. Mircea Geoană nu a spus niciunuia că l-a vizitat pe Vântu cu o zi înainte, aşa că niciunul n-a ştiut că vine să susţină în public un prost.

Cine va ieşi preşedinte duminică o vor stabili trupele din teritoriu. Autobuzele,