La fiecare rind de alegeri prezidentiale, am acelasi straniu sentiment: ca papusarii neamului fac in asa fel, incit noi sa fim mereu niste "cetateni turmentati", mereu sa avem de ales intre "rau" si "mai rau". Si mereu sa facem citiva pasi in spate... * Turbarea anti-Basescu se revarsa in valuri de pe aproape toate canalele TV: gazetari si invitati de toate culorile se intrec, intr-un spectacol naucitor, sa-l arate in lumina cea mai odioasa pe actualul presedinte. Eu ma asteptam ca acesti jurnalisti - unii cu multa experienta, ca Adrian Ursu si Oana Stancu, de pilda - sa dovedeasca mai mult respect pentru profesia lor; iar daca nu au cum sau de unde respect, atunci cel putin sa aiba mai multa glagorie, adica sa faca raderea presedintelui mai credibila, mai subtila, mai inteligenta; pentru asta, ar fi trebuit macar sa nu se foloseasca de cele mai penibile dovezi - ca, de pilda, sotia lui Basescu s-a rastit la fiica proprie cindva! - ori de cei mai neveridici martori - ca Nica, Patriciu sau Sandru, sa zicem. * Ura care se revarsa din televiziuni de multe zile nu poate sa nu lase urme si asupra noastra, a alegatorilor. Si, mai ales, nu poate sa nu aiba si efecte... inverse: pe unii, acest exces ii provoaca sa devina basescieni. Vezi cel putin faptul ca, in doar citeva zile, ni s-a livrat de citeva mii de ori "filmuletul" cu copilul agresat de actualul presedinte (numai la Realitatea TV, intr-o singura zi, a rulat timp de aproape 3 ore, continuu, la emisiunea acelorasi Ursu si Stancu!). Si, Doamne, cit timp, cita energie pierduta cu acest filmulet, cu expertize si contraexpertize, cu masuratori, cu acuzatii si negatii, cu alte "dovezi", scoase urgent din mineca mai cu seama de jurnalisti, pentru a demonstra ca e clar, nu se poate, Basescu e un bataus, e un monstru! Ma uitam miercuri seara, pe Realitatea TV, la dispretul nedisimulat al unui parlamentar ungur, asistind la