Mi-am petrecut copilaria si adolescenta intr-o casa cu curte de pe Bulevardul Republicii (azi Carol I), la doi pasi de Strada Spatarului si ceva mai multi pâna la Latina si Calea Mosilor.
In ciuda faptului ca numita curte - cu o generoasa banca de piatra - era epicentrul cartierului, in cea mai mare parte a timpului ne aflam pe strazi. Ieseam din curte, faceam cei doi pasi, coteam dreapta pe Spatarului si, gata!, ieseam din lumea zgomotoasa si agitata a bulevardului, intrând in spatiul aproape patriarhal al strazilor Rafael, Armeneasca, Popa Rusu…
Ce faceam noi pe strazi, doua, trei, uneori sase ore pe zi? Vorbeam! Vorbeam enorm. Si despre cine cui i-a mai "cerut prietenia", si despre muzica, foarte putin despre fotbal, cel mai mult despre arta si filozofie. Cu mintea si cultura de-atunci, fireste. Care, in cazul unora, erau binisor deasupra mediei. Imi amintesc, bunaoara, o preumblare de seara in cursul careia Laurentiu Niculescu, Cristi Ocros si Horia Patapievici (nu stiam de "Roman" pe-atunci) au intors pe toate fetele "Estetica" lui Benedetto Croce, unul dintre ei, nu mai stiu care, imprumutându-mi-o a doua zi.
Din când in când mai trebuia sa ne oprim si noi. Pentru asta aveam la dispozitie, pe lânga curtea din Republiciii 53, trei parculete si o terasa. Terasa era a Cofetariei Poienta. Avea si o fântâna arteziana in stare de functiune. Pe locul ei s-a construit, prin '75, Hotelul Modern, serios avariat la Marele Cutremur, renovat o data atunci si o data dupa revolutie, când si-a schimbat si destinatia.
Primul parculet, un scuar pe un colt, era la intâlnirea strazilor Spatarului si Rafael, in coasta gradinitei mele. Doua banci, cred, si câtiva metri patrati de praf. Terenul a fost obtinut la un moment dat, inainte de '89, de un cetatean care l-a imprejmuit cu gard inalt de curte.
Al doilea, tot triunghiular, tot pe colt, tot prafos,
