Se spune că 1 Decembrie este ziua tuturor romaanilor! De vreo câţiva ani îmi doresc ca această sărbătoare naţională să devină ce a fost cândva şi să schimbe de la an la an în ceva şi mai grandios. Îmi plac festivităţile care au ecouri în sufletele noastre. Anul acesta am vrut să fiu departe de oraş de 1 decembrie unde se sărbătoreşte ziua naţională cu multe coroane de flori colorate politic, cu zâmbete false, discursuri download-ate de pe net şi tradiţionalele porţii de fasole cu costiţă afumată şi ţuica fiartă, împarţite populaţiei. Cineva spunea că fiecare colţ din România este casa fiecarui român, oriunde te-ai afla pe 1 Decembrie aşa că am preferat anul acesta să merg undeva la ţară şi aşa am ajuns în satul Habic care aparţine de comuna Petelea. E trist că nu ne mai respectăm eroii din cărţile de istorie, că încet ne uităm rădăcinile şi nu ne mai punem în valoare calităţile şi moştenirile curate! Pierdem semnificaţia sărbătorilor şi nu mai simţim româneşte! Pentru a avea un puls al realităţii din mediul rural am poposit în sase case din satul Habic pentru a afla cum sărbătoresc familiile de ţărani în 2009, de Ziua Naţională a României.

Familia Mărcuş este compusă din zece membri, avem opt copii, patru nurori, un ginere şi cinci nepoţi. Avem pământ 3,5 ha după bătrâni noştri şi o casă părintească rămasă pustie. Eu am fost paznic o viaţă întreagă 32 de ani pe cartea de muncă, iar soţia a muncit 22 de ani la CAP…Recunosc că azi avem şi noi patru copii care muncesc în străinătate în Spania dar ne bucurăm alături de copiii rămaşi la vatră de 1 decembrie şi sperăm ca de sărbătorile de iarnă să ne revedem cu toţi acasă. Pentru că nicăieri nu e ca acasă când ai sarmale, cozonac, vin, friptură pe masă şi înţelegere în familie.

Vom cinsti un pahar

Noi sărbătorim 1 decembrie prin muncă dar asta nu înseamnă că nu respectăm semnificaţia acestei zile.