Pentru a face faţă cererii, Clujul a fost nevoit să îşi tripleze suprafaţa locuibilă, ceea ce a dus la un boom imobiliar. În Cluj-Napoca şi în zonele limitrofe s-au înregistrat creşteri vizibile în ceea ce priveşte interesul clienţilor şi al dezvoltatorilor pe toate segmentele de piaţă.

Schimbarea administraţiei locale din 2004, cu doi ani înainte de explozia imobiliară, a dat posibilitatea dezvoltatorilor să construiască fără limite. A crescut atât numărul locuinţelor construite în Cluj-Napoca şi a ansamblurilor imobiliare, cât şi cele din localităţi precum Baciu, Gherla sau mai ales Floreşti. Pe de altă parte, din punct de vedere al suprafeţelor locuibile pe cap de locuitor, Clujul a trebuit să îşi tripleze suprafaţa locuibilă, potrivit lui Doru Lupeanu, consultant imobiliar la Fix Up marketing.

„Cererea existentă în Cluj era, în 2006, foarte crescută. Nevoia de spaţii de locuit a fost principalul motor al creşterii pieţei imobiliare clujene, nevoie coroborată şi cu o creştere economică însemnată a oraşului”, a spus acesta.

Consultantul consideră că puterea de cumpărare a populaţiei a fost cea care a determinat hotărâtor evoluţia ascendentă a pieţei imobiliare din ultimii ani, iar odată cu aceasta a crescut şi puterea de negociere a vânzătorilor, care s-a tradus în creşteri mult mai ridicate de preţ.

Conform Direcţiei Regionale de Statistică, domeniul construcţiilor a fost unul prolific la Cluj. Valoarea lucrărilor, în primele zece luni, s-a majorat cu 54,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2005.

Avantajele şi dezavantajele boomului

Cu timpul, urbaniştii au început să atragă atenţia că municipiul se dezvoltă fără o viziune pe termen lung. Zonele limitrofe ale oraşului au început să se dezvolte într-un ritm alert, iar rezultatul evoluţiei rapide în domeniu a dus la apariţia unor ansambluri sau chiar cartiere construite haotic, mai