- Cultural - nr. 432 / 4 Decembrie, 2009 Dialog cu VALENTIN MARICA "Cum ai putea fi un astfel de scriitor (trezitor) daca nu cuprinzi in scrisul tau esente de viata si daca nu nasti viata?" - Cata literatura, atata viata si cata viata, atata literatura. In ce fel se regaseste scriitorul Valentin Marica in acest "joc" de cuvinte? - Sugestiv "joc" de cuvinte; un generic al creatiei literare. Cum am citi altfel Luntrea lui Caron, spre exemplu? Cum am intelege cuvintele lui Caragiale despre cum vedea monstruos si suferea enorm? Uneori, aflam mai bine din literatura despre deznadejde, spre exemplu, decat din manifestari cotidiene. Deznadejdea din viata, in alcatuirile scriitorului nu se schimba, dar e spusa altfel. Uneori mai atenuat, alteori mai dramatic, de fiecare data simtind nu efemerul clipelor de viata, ci vesnicia cuvintelor. In Spovedaniile unui copil al secolului, opera lui Alfred de Musset, daca vorbim de deznadejde, personajul Octave, care marturiseste deznadajduit cum a fost cuprins de "boala secolului", este Musset insusi, intr-un halou al tainei. Dragostea, indignarea, indoiala, singuratatea, iluminarea apartin deopotriva vietii si literaturii, cuvantul literar preluandu-le fondul tainic. Poetul Cristian Popescu marturisea cum, daca ar simti o distanta intre viata si poezie, ar renunta sa mai scrie, asa cum renunta la banii pe care ii da cersetorului de pe treptele catedralei. Pot reformula intrebarea...? Cat inefabil, atata viata si cata viata si inefabil, atata literatura? Daca scriitorul imbogateste, cum se spune, vederea, auzul, mirosul, pipaitul si gustul lumii, el naste viata, miracol, credinta, trezire sau, daca nu le naste pe acestea, cel putin le nuanteaza ca inefabil. Trecerea vietii in literaturra si intelegerea literaturii ca viata tine de inefabil. Am scris o carte, urmeaza sa fie tiparita, care se numeste Poemele Zoreniului, fiind invoca