Întreprinzătoarea ministreasă a Turismului a vorbit adesea despre zonele din România pe care doreşte să le promoveze dpdv. turistic. "Toate-s vechi şi nouă toate": bisericile pictate din Bucovina, Delta Dunării, mânăstirile de pe Valea Oltului, bisericile de lemn din Maramureş. (Uneori sunt pomenite şi cetăţile bisericeşti ale saşilor ori secuilor). Despre Bucureşti, cea mai mare metropolă din sud-estul european, a amintit numai cât să se plângă de lipsa de vocaţie turistică a acesteia. Să fie oare aşa? Să nu aibă Capitala României virtuţile căutate de călătorii din ţară şi străinătate? Cum s-ar putea explica o asemenea evaluare negativă?
Opinii discutabile
Totuşi, există dovezi că acest oraş, dezavuat de unii dintre propriii locuitori, a fost în măsură să atragă atenţia altor numeroşi localnici sau mult mai multor trecători prin aceste locuri.
Iată, în domeniul artelor frumoase, lucrările pictorilor, de la Theodor Aman la Spiru Vergulescu (ocolind pe cei impresionaţi de mahalale). Ori în rândul scriitorilor, de la paginile Hortensiei Papadat-Bengescu până la rememorările lui Constantin Ţoiu din Obligado. (Nu trebuie uitată ... Strada Mântuleasa unde Mircea Eliade disecă spaţiul bucureştean, Prins apoi cu pasiune şi de Petru Popescu). în muzică trebuie amintite hiturile interbelice ale lui Ionel Fernic ori cele mai recente ale lui Gherase Dendrino, fără a omite interpretările lui Gică Petrescu şi adaptările lui Paul Constantinescu pentru Noaptea furtunoasă.
Spre deosebire de localnici, cele mai calde dovezi de dragoste faţă de Bucureşti se găsesc la străini. Despre vechiul oraş, azi dispărut (până la reţeaua stradală şi parcelar) au scris călători din Orient ca Paul din Alep, Evlia Celebi, dar şi din Centrul şi Vestul Europei: Anton-Maria del Chiaro, Franz Josef Sulzer sau lady Elizabeth Craven şi destui alţii.
