“Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: Să nu juri strîmb, ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale! Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al Lui Dumnezeu; nici pe pămînt căci este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, căci este cetatea Marelui Împărat. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. Ci felul vostru de a vorbi să fie: Da, da; nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.” – Matei 5;33
Poate puţini dintre cei care se auto-intitulează “creştini” în acest popor român au citit vreodată acest pasaj din Evanghelia după Matei. Dacă n-au făcut-o, e bine totuşi să afle că Iisus Hristos a interzis clar şi explicit orice fel de jurămînt. Cu atît mai mult pe Biblie. Creştinul nu trebuie să jure, ci doar să răspundă clar cu “Da” sau “Nu”. Fiindcă, iată, o spune IIsus, tot ce trece peste “Da” sau “Nu” “vine de la cel rau”. Or, toată ritualistica aceasta a statului modern românesc presupune juratul pe Biblie sau Constituţie. Dar, stimaţi enoriaşi, cetăţeni, alegători, ce-oţi fi fiind dumneavostră, a jura e în sine un act prohibit în chiar Biblia pe care se jură unii sau alţii. Cît despre un preşedinte de stat/ministru – în cazul în care s-ar autodeclara creştin şi ar vrea să fie consecvent cu cele spuse de Iisus Hristos, singura posibilitate de a rămîne aşa, ar fi nu să jure pe Constituţie, ci să spună simplu: “Nu, nu voi încălca ce scrie în acest text!”
“Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: Să nu juri strîmb, ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale! Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al Lui Dumnezeu; nici pe pămînt căci este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, căci este cetatea Marelui Împărat. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singu
