Parcă au fost azi două mitinguri în Bucureşti – unul pro-Băsescu, unul pro-Geoană? Aţi văzut imagini pe undeva? că eu nu. Nici ştiri. S-a pus obrocul peste campania electorală? Sau cumva au fost mai mulţi participanţi la mitingul pro-Băsescu decît la mitingul lui Geoană? Şi atunci, batista pe ţambal şi echidistanţa muţeniei!

În schimb vorbim despre meciul dintre Băsescu şi Geoană, de parcă unii dintre noi ar aştepta să-şi schimbe rezultatul în reluare. Sau de parcă am revedea meciuri diferite. În cel la care m-am uitat eu a cîştigat Băsescu şi pe reprize şi per total, în faţa unui Geoană crispat şi care părea să fi venit cu lecţiile neînvăţate. Asta în timp ce în spate, membrii staff-ului său se plimbau relaxaţi printre ziarişti, neştiind sau făcîndu-se că nu ştiu ce păţeşte Geoană pe ring. Povestea asta mi-a spus-o, de dimineaţă, unul dintre jurnaliştii prezenţi la faţa locului căruia i s-a părut că partida celor doi s-ar fi terminat la egalitate.

Altcineva, politician de astă dată, mi-a spus că în această confruntare s-a văzut că Geoană are un program spre deosebire de Băsescu, pe care l-a acuzat că „s-a ţinut numai de contre şi de răutăţi.” Dar ce era să-i spună adversarul adversarului său? „Mircea, hai că te descurci. Stai să te ajut şi eu puţin, să nu zică ăştia care ne privesc despre mine că nu-mi iubesc aproapele ca pe mine însumi.” La politicieni mai înţeleg – vor să scoată cîştigător măcar în reluare calul pe care au pariat. La jurnalişti însă era simplu. Se ia fază cu fază şi se punctează. Eu cel puţin aşa am făcut aseară, pentru a obţine scorul pe reprize şi pe cel din final. Şi a ieşit cîştigător Băsescu, de la distanţă.

Că pentru cei chitiţi să-l voteze pe Geoană oricum s-ar fi prezentat n-ar fi contat nici dacă el ar fi aruncat un imaginar prosop, atunci cînd se vedea îi cam lipseşte aerul, asta e una. Şi la fel, dacă Băsescu ar fi