- Cultural - nr. 432 / 4 Decembrie, 2009 Verbul a fi are dublu rol: de auxiliar si de verb al existentei. Sa-l discutam si gramatical. La indicativ prezent, persoana I singular si III plural: sunt. In gramaticile de pana in 1989 era forma sant; scris sint; forma neaccentuata populara _s: mi-s, nu-s acasa. Persoana II singular esti, pronuntat iesti. Persoana III singular este, pronuntat ieste, neaccentuat _e, pronuntat ie. El e acasa; familiar _i (Nu-i acasa), regional ii: Ii am la mana. La plural: noi suntem, voi sunteti (in norma veche: santem, santeti). Imperfect: eram, erai, era, erati, eram, la toate formale e este pronuntat ie-. Perfectul simplu: fusei si fui; fuseram si furam. Mai mult ca perfectul: fusesem, fuseseram. Conjunctiv prezent: sa fiu, sa fii, sa fie. Conditional prezent: as fi, ar fi, in imprecatii fir-ar. Imperativul pozitiv fii atent, negativ nu fi rau! Fiti atenti; nu fiti rai! Gerunziu fiind, participiul fost. Pentru ca am dat imperativul pozitiv si negativ al verbului a fi, mai amintim trei verbe: a duce, a zice, a face, imperativul pozitiv du! zi! fa!, negativ: nu duce! nu face! nu zice!, la plural: (nu) duceti! (nu) ziceti! (nu) faceti! A fi, ca verb predicativ, are sensurile: a exista, a avea fiinta. A fi sau a nu fi. Este prezent in multe expresii. Asta nu-i de mine, nu mi se potriveste. Asa a fost sa fie, asa a trebuit sa se intample, a fost inevitabil ca lucrurile sa se petreaca astfel. Ce mi-e… ce importanta are, ce folos, la ce bun. "Ce mi-i vremea; cand de veacuri/Stele-mi scanteie pe lacuri" (M. Eminescu). C-o fi, c-o pati; se spune pentru a arata ca cineva se fereste sa precizeze ceva, ca reda pe ocolite o anumita situatie; face digresiuni; ezita. Cum ar fi… - de exemplu… de pilda… Era mai (mai) (sau aproape, p-aci, cat p-aci) sa… sau putin era sa… - putin lipsea sa… - era gata sa… "Strangandu-l tare in brate, era mai ca sa-l