Am avut sansa de a-l asculta pe viu pe Jan Garbarek acum mai multi ani, cu ocazia unui recital inclus in binecunoscutul Festival de jazz de la Sibiu. Era o dupa-amiaza frumoasa, parca de primavara, iar recitalul avea loc pe o scena deschisa in Piata Mare. Lumina cu reflexe rosietice a "orei de aur", cum o numesc fotografii, facea ca fetele spectatorilor - majoritatea intrati intr-un fel de transa a simturilor - sa capete tuse serafice.
Sunt oameni, pacat ca nu mai multi, care chiar asculta muzica. O fac dintr-o cerere interioara pur si simplu, la care educatia mai mult sau mai putin specializata isi spune cuvântul. Si se pare ca la Bucharest Masters of Jazz - evenimentul jazz-istic numarul unu al anului organizat de Media Services Events - acest gen de spectatori nu au lipsit si bine au facut. In cea mai mare parte a programului oferta s-a adresat celor care sunt dispusi sa si gândeasca la mesajul pe care il propune textul muzical. Daca la Eliane Elias melodicitatea accesibila cuprindea si un substrat de autenticitate, puritate a stilului si trasaturi personale puternice ale artistei, la Power of Three (Chick Corea, Staney Clark, LennyWhite), spectacolul virtuozitatii purta atentia noastra cerebrala si afectiva adesea in zone avansate de cercetare armonica.
Ultimul concert al festivalului este cel care a prilejuit reintâlnirea cu Jan Garbarek, saxofonistul norvegian devenit printr-o imensa si diversa activitate de interpret si compozitor o figura emblematica pentru substilul etno-jazz, o reintâlnire de succes, daca e sa ne referim la aproximativ cei aproape patru mii de spectatori prezenti la Sala Mare a Palatului.
Fata de amintirile mele estompate de cei zece ani, acum datele auditiei au fost diferite mai mult din punctul de vedere al publicului. Daca Piata Mare a Sibiului de atunci purta deja un aer de vacanta in blânda lumina a soarelui,
