Mă cunosc exact in măsura in care nu mă cunoaşteţi. Nu ştiu dacă această sintagmă a mai fost spusă de altcineva. Si, dacă a fost, nu a fost decât spusă inaintea mea. Imi aparţine in intregime, din moment ce am simţit şi eu la fel.
Oare mai aveau şi alţii acelaşi traseu ca şi mine? Dar câţi, din cei 601 studenţi, au reuşit să meargă până la capăt?
Pare un traseu blestemat, un autobuz fantasmatic, nu am văzut niciodată vreun şofer in 601. Părea să fie condus doar de numărul verde şi fosforescent al acestuia.
Iar dacă incerci să adaugi incă 65 de motive pentru care ai avut parte numai de ghinioane legate de acest traseu, iţi iese cifra 666.
Cu siguranţă, foarte mulţi ar găsi cele 65 de motive. Cu siguranţă, foarte mulţi ar fi inspăimântaţi de această coincidenţă.
Cu siguranţă, foarte mulţi au văzut fata-gnom. O fi vreun orăşel al gnomilor, cu incă 600 de gnomi care o aşteaptă?
Cu siguranţă, măcar câţiva cunosc unul dintre capetele liniei 601.
Este loc pentru toată lumea in 601. Si pentru bucureştenii intruşi, care vin să bea bere la terasele căminelor din Regie. Si pentru pensionarii frustraţi, care iţi omoară plictiseala sau işi mai oblojesc ura privind şi deochind tinerii.
E loc şi pentru cei cu bagaje - o geantă de bagaje ocupă cât trei locuri de pasageri in picioare. Dacă autobuzul e plin şi nu e loc pentru două persoane, ci doar pentru una, atunci el sau ea, cu siguranţă, nu vor mai urca deloc. Acestia işi sunt jumătăţile.
Unii işi plimbă jumătatea. Alţii şi-o caută. Sau sunt in drum spre ea: la o cafea, la un film, la Jos Pălăria sau şi-au pierdut-o, cândva, pe alte trasee.
Poate că 601 este fantoma studenţilor? Poate el este blestemul basarabenilor?
(…)
Lumea zice că sunt curvă şi azi, mergând pe stradă, m-am simţit ca atare.
Lumea zicea că moldovencele sunt proaste şi am devenit o
