Ca sa nu se supere nimeni dintre cei doi candidati ramasi in cursa la prezidentialele de duminica, li s-a alaturat fiecaruia cate un PNTCD, dupa cum urmeaza: PDL si-a adjudecat din timp ramura cu stampila, adica PNTCD – Milut, in timp ce alianta cealalta, PSD-PNL, s-a aliat cu PNTCD – Sarbu, sau mai degraba Ciuhandu. Numai ca acestia din urma nu au stampila. Ca de voturi sau procente la alegeri nu poate fi vorba. Ceea ce isi inchipuie ca mai au cei din latura timisoreano-clujeana (dl Radu Sarbu, presedintele acestei laturi, este clujean) e mostenirea lui Corneliu Coposu. Dar oricat de mare ar fi tandretea imbratisarii PSD-PNL, a-l convoca si pe Corneliu Coposu la nunta mi se pare o exagerare.
E drept, a inceput dl Sarbu, ridicandu-se inoportun, in timpul discursului contracandidatului Mircea Geoana, ca nu cumva sa uite: Si seniorul Coposu ar aproba aceasta uniune, a afirmat domnia sa, iar dl Geoana a preluat stafeta, festelind putin pactul de la Snagov din 1995, pentru o uniune nationala, pe care l-ar fi semnat si dl Ion Iliescu, si Corneliu Coposu. Ceea ce le-a scapat – desigur, voluntar – celor doi co-vorbitori era faptul ca atunci Corneliu Coposu a semnat acest pact cu Iliescu (era sa spun cu diavolul, pfui!) doar, numai sau, cum ar spune dl Geoana, "decat" pentru integrarea euroatlantica si europeana. Nici vorba de vreo guvernare comuna dreapta-stanga, ca-n cazul nostru.
Povestea de la Timisoara mi-a amintit de manevrele protocronistilor ceausisti de la spectacolele in care Mihai Viteazu sau stefan cel Mare defilau prin fata lui Nicolae Ceausescu asigurandu-l ca il visasera inca de prin secolele lor inecate acum in istorie. Sau, cum scriau protocronistii literari, ca Eminescu era un socialist "avant la lettre", aducand in sprijin fragmentul acela scos din contextul marii poezii "Imparat si proletar", cu "Pe banci murdare, in scunda ta
