- Comentariu - nr. 432 / 4 Decembrie, 2009 Din 1969 si pana in 1985, timp de 15 ani, Sütö András a fost membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman si deputat in Marea Adunare Nationala; timp de 31 de ani, redactor-sef al revistei ilustrate targumuresene Új Élet, publicatie care s-a remarcat in promovarea propagandei partidului si laudelor aduse lui Nicolae Ceausescu; membru al Biroului Consiliului National al Oamenilor Muncii de Nationalitate Maghiara, vicepre sedinte al Uniunii Scriitorilor si a fost ales, in mai multe randuri, in Comitetul Judetean al PCR Mures. La fel, si Domokos Géza, pe care schimbarea de regim din decembrie 1989 l-a prins ca membru supleant al CC al PCR (timp de 15 ani), ca director al Editurii Kriterion si membru activ al conducerii Uniunii Scriitorilor, dupa ce a indeplinit diferite functii retribuite ca activist al UTC si PCR. Despre toate aceste functii publice, primite din insarcinarea partidului, despre articolele "pe linie de partid”, scrise de-a lungul anilor, si repetatele cuvantari ceausiste ale lui Sütö András si Domokos Géza, mass-media maghiara din Romania de dupa schimbarea de regim nu a pomenit niciun cuvant. Tot o liniste generala a dominat si publicatiile maghiare din Transilvania si emisiunile in limba maghiara ale Radioului si Televiziunii, de ce Markó Béla a dorit cu ardoare, PROCLAMATIE PASNICA (XII) inca student fiind, sa fie primit in Partidul Comunist Roman. Un singur scriitor maghiar din Romania, Szekely János, care merita din partea posteritatii o mult mai mare recunoastere, datorita talentului sau dat de Dumnezeu, a avut atata curaj civic sa recunoasca deschis, dupa decembrie 1989, ca si el a scris, la inceputul anilor 60, poezia intitulata "Partidului”, in care aducea un omagiu eroismului comunistilor din Romania. Dar aceasta fapta, asa cum scrie in prefata volumului sau de antologie poetica