Asta e! Am si eu limitele mele!
Nu pot sa votez amabalaje. Nu pot sa votez un apostol al bunului-simt care spune despre cei care au fost luni, de 1 decembrie, in Piata Operei din Timisoara, ca sint “sustinatori fanatici spre dementi ai lui Basescu”.
Spre deosebire de ceea ce s-a vazut la TV, in Piata Operei din Timisoara nu au fost “dementi”, “fanatici” sau “scelerati”.
Haideti sa va dau numai un exemplu. Ca profesor de istorie, dl Antonescu ar trebui sa stie cine a fost si ce a insemnat pentru Timisoara Ion Monoran. Ei bine, in Piata Operei, au fost, intre cei multi pe care nu i-ati vazut la TV, cei doi copii ai lui Ion Monoran.
Oana, fiica lui Ion Monoran, mi-a povestit ce a vazut acolo, intr-un email mai lung. Cu permisiunea ei reproduc mai jos mesajul: Am ajuns în Piaţa Operei în jurul orei 15, împreună cu Paul, fratele meu. Nu puteam rămâne mult acolo, trebuia să fim la gară la ora 16. Eram foarte curioşi amândoi, urmăriserăm la televizor tot ce se întâmplase în cursul zilei, la Timişoara, şi ne aşteptam să reacţioneze lumea cumva. Impulsul meu era să ies în stradă, simţeam nevoia să văd reacţia altor timişoreni. Timişoara nu a ţinut niciodată cu PSD-ul, asta o ştie toată ţara, de aceea căutam reacţii la cele întâmplate marţi. Se mai ştie şi că timişorenii sunt orgolioşi, mai ales când li se pun în faţă situaţii de compromis. Iar Balconul Operei e locul cel mai pur, e “sfânt” pentru noi (de acolo ai mereu în faţa ochilor Catedrala!). Dacă, prin absurd, aş fi omul lui Geoană sau al lui Băsescu, nu aş fi îndrăznit, în această calitate, să pun piciorul în Balcon nici dacă mi-ar aşterne covor roşu. Eu nu ţin minte – şi sper să nu greşesc – să mai îşi mai fi permis cineva să folosească Balconul la modul acesta, oficial, politic, din 90 până acum. Acolo se urcau reprezentanţi ai celor de jos, desprinşi din rândul lor, cu nivel maxim de repreze
