La Curtea de Argeş funcţionează una dintre ultimele fabrici de globuleţe din ţară. Argcoms Socom se luptă cu globuleţele din plastic, ieftine, cu taxele supermarketurilor şi cu sărăcia, ca să scoată pe piaţă peste o jumătate de milion de globuri anual. Toată producţia este realizată de 20 de oameni, faţă de 220 câţi erau în anul 2000. Sursa: Sorin Badea Ilie Margine suflă de 2.000 de ori pe zi într-o sticlă. Subţire, delicată, sticla specială pentru globuleţe e adusă din New Jersey, SUA, în secţia de suflat a fabricii din Curtea de Argeş. Spaţiul e spartan de-a dreptul, pentru că tuburile transparente sunt fragile.
Bărbatul face acelaşi lucru de 13 ani – ia sticla, o încălzeşte şi o transformă în sfere de diverse mărimi. „Nu e greu, a devenit o obişnuinţă. Îmi plac globuleţele pe care le facem, când le văd în cutii mă gândesc de câte ori am suflat în ele”, spune Ilie Margine, în timp ce mâinile sale fine mângâie sticla.
Ilie Meşteru
De la suflătorie, sticla transformată în sfere merge la decorat. Aici e o altă atmosferă. Praf argintiu sau auriu, culori vii, femei care trec uşor cu pensula peste globuleţe, cutiile aşezate în colţuri, un popor întreg de forme de sticlă, toate dau încăperii un vag aer de poveste. Mai ales că pe globuleţe sunt pictaţi moş crăciuni de toate felurile, căsuţe acoperite de zăpadă şi brazi ninşi. „Parcă erau mai simple” Simona Cojocaru lucrează la Argcoms de 20 de ani, şi tot de atâţia decorează globuleţe. „Aproape că nu mai ştiu cum erau globuleţele atunci. Tot frumoase erau, tot colorate, dar parcă mai simple şi mai puţin strălucitoare”, afirmă femeia în timp ce mâna desenează o casă pe un globuleţ roşu.
Dacă greşeşte, şi face o linie mai lungă, nu e nicio problemă, nu toate ornamentele sunt la fel, că de aia sunt „hand made”.
Într-o cutie, lângă masa ei de lucru, luceşte un praf
