Argumentele sînt următoarele:
1) Consider că e necesară o consolidare a poziţiei dobîndite de Crin Antonescu în fruntea PNL şi asta deoarece estimez că această consolidare e necesară pentru normalizarea unei vieţi politice democratice în România următorilor cinci, zece ani. Înţeleg prin viaţă politică democratică normală acel tip de viaţă politică în care negocierea intereselor (publice sau chiar private) se face mai degrabă prin intermediul instituţiilor numite “partide politice” decît prin instituţiile numite “oameni politici”.
2) Prefer să iau o decizie care, în consecinţa ei, să întărească mai degrabă Parlamentul ca instituţie, decît Preşedenţia ca instituţie.
3) Consider că un partid fondat în 1875 este mai degrabă un partid de dreapta decît un partid fondat în 2007 al cărei şef este, de fapt, un subaltern.
4) Prefer, în acest moment al istoriei ţării în care sînt cetăţean, un premier neamţ decît unul român. Nu fiindcă neamţul n-ar fi tot român, ci mai ales pentru că, uneori, românul e bine să fie şi puţin neamţ.
5) Din motivul care reiese din această constatare a lui Jean-François Revel din 1992, referitoare la Mitterand: “Chaque homme s’imagine qu’il possède dans son propre caractère les qualités qui l’empêcheront de succomber à la tentation du despotisme à laquelle l’exposent des institutions mal construites. Mitterand a souvent répété qu’il lui faudrait sans doute amender notre constitution, au vu des abus commis par ses prédécesseurs, et en prévision des inéluctables abus de ses successeurs, puisque les humains, lui excepté, sont incapables de se restreindre spontanément, par pure vertu démocratique. Quand on regarde en quoi cette vertu mitterandienne a consisté, on ne peut se retenir de sourire à tant de naïveté et de cécité sur soi-même. Bel exemple de la vitesse à laquelle l’accession au poste suprême détruit la lucidité de
