1967 Miguel Angel Asturias (1899-1974) primeşte singurul Premiu Nobel literar acordat vreodată unui scriitor guatemalez. Distincţia i-a recompensat „creaţia literară vie, adânc înrădăcinată în modul de viaţă şi tradiţiile indigenilor din America Latină“.
Asturias s-a născut în Guatemala, o ţară pentru cultura căreia va lupta până la sfârşitul existenţei sale. Pentru convingerile sale el va fi, pe rând, persecutat şi recompensat.
Familia sa era descendentă a vechilor colonialişti spanioli care ajunseseră în Guatemala încă de la mijlocul secolului al XVII-lea şi se bucura de o poziţie socială cât se poate de respectabilă: tatăl era avocat şi judecător, iar mama profesoară.
În ciuda statutului privilegiat, tatăl lui Miguel, Ernesto, intră într-un conflict cu dictatura lui Manuel Estrada Cabrera datorită faptului că, în calitate de judecător, achită un grup de studenţi acuzaţi de perturbarea ordinii.
Evenimentul are urmări esenţiale pentru tânărul Miguel. Familia sa părăseşte capitala Guatemalei şi se mută în oraşul Salama, unde viitorul scriitor intră în contact cu populaţia indigenă a Guatemalei şi cultura lor.
Student strălucit
Asturias schiţează prima povestire în timp ce studiază la Colegio del Padre Pedro şi apoi la Colegio del Padre Solís. Povestirea avea să fie ulterior transformată într-un roman de succes - „El Senor Presidente" („Domnul Preşedinte"), publicat abia în 1946 din raţiuni politice.
Miguel urmează cursurile Facultaţii de Drept din cadrul Universităţii San Carlos din Guatemala, unde va fi recompensat cu Premiul Falla datorită rezultatelor absolut excepţionale.
În timpul studiilor, Asturias fondează, împreună cu câţiva colegi, Universitatea Populară, menită să ofere cursuri gratuite studenţilor lipsiţi de resurse financiare. Tot în timpul facultăţii, fondează două asociaţi
