Ştiţi, vine o vreme când trebuie să plecăm. Să ne retragem cu demnitate, să spune pa, la revedere sau, după caz, adio, în cazul în care ne hotărâm să murim. În fond, asta ar trebui să ne deosebească de hiene.
Dacă hienele nu pleacă de lângă leşul vânat de alţii până când nu termină de ros şi ultimul os, noi ar trebui să conştientizăm când a venit vremea să punem punct, să dăm mâna cu ceilalţi şi să le urăm baftă, sănătate şi toate cele bune. Să ne vedem de treaba noastră, de viaţa noastră, de nimicurile noastre.
Ar trebui, dar câte nu trebuie puse în regulă pe lumea asta? Uitaţi-vă, de pildă, la fostul director de la Finanţe, Ilie Decă. A fost şef ani de zile la rând, i-a călărit pe mulţi cum a vrut, s-a spart în figuri ieftine, probabil a băut fără să plătească, iar în final a reuşit să-şi aranjeze neamul până la spiţa a paişpea. A făcut bani cât nu puteţi voi număra!
Rolul lui Ilie Decă s-a încheiat. Aşa cum a fost distribuit în piesă, la fel i s-a dat de înţeles să-şi vadă de drumul lui. Dar Decă nu se dă bătut. Nuuu, dacă ar fi după el ar mai sta încă 114 ani şef la Finanţe, să-i buzunărească pe chioşcarii din Brăila. Să le arate el cine este şeful şi cum stă treaba în democraţie. Căci dacă vrei să faci afaceri şi să mai şi câştigi un ban, apăi trebuie să-i pupi inelu' lu' domnu' Decă!
Ilie Decă vrea să atingă culmile penibilului, iar în ritmul ăsta are toate şansele să reuşească până la Crăciun. Ardoarea cu care se luptă, sanchi, în justiţie, pentru a recupera ceva ce oricum nu i-a aparţinut niciodată (şefia Finanţelor) mă determină să pun punct aici acestui articol şi să plec să vomit într-o pungă de hârtie pe care stă scris cu majuscule ILIE DECĂ. Partea proastă este că ca el mai sunt şi alţii prin Brăila, care vorba lu' Stancu, s-au legat cu şufele de scaun. Ştiţi, vine o vreme când trebuie să plecăm. Să ne retrage
