Recitiţi acest articol după ora nouă seara, când România se va fi schimbat. Poate că victoria va fi şi mai amară…
Recitiţi acest articol după ora nouă seara, când România se va fi schimbat. Poate că victoria va fi şi mai amară...
La sfârşitul acestei zile vă veţi vedea - cum spunea un cântec din Epoca de Aur - visul de iubire-mplinit. Veţi răsufla uşurat, din adâncul pieptului, veţi ofta şi, cu ochii în lacrimi, veţi contempla Cotroceniul ca pe Mecca. S-a terminat cea mai murdară, mai gălăgioasă, mai scumpă şi mai nefolositoare campanie electorală din istoria României. Ţara e împachetată în afişe care provoacă ură, ca un salam otrăvitor. Va trebui să chemaţi serviciul de salubritate şi să suplimentaţi fondurile la apă caldă şi săpun pentru a înlătura în timp util jegul propagandistic de pe ziduri. Deja vă bâzâie prin minte numele unui amic cu o astfel de firmă. Ducă-se pe pustii, ce prostii îi pot trece unui om prin cap în asemenea momente...
Acum e timpul să ieşiţi în faţă, victoria trebuie savurată şi împărtăşită poporului, ca şi cum ar fi a lui. Exact ca mâncarea mâncată cu ochii sau ca banii cheltuiţi prin fojgăire. Dar nu-i cazul să tulburaţi un moment atât de solemn. Iată cum vă îmbrăţişează soţia, copiii, staff-ul. E prilej de bucurie adevărată, bucurie care limpezeşte nămolul acestor zile. Fireşte, toţi dau buzna, învălmăşeala e plină de chiote, de vorbe deşucheate, de înjurături înfundate la adresa învinsului - ăla care v-a scos sufletul cu noduri şi care-şi plânge-n pumni chinuindu-se să surâdă strâmb la aflarea veştii. Aproape că-l vedeţi, că-i mirosiţi transpiraţia rece, năduşeală amestecată cu năduf - şi aproape îi plângeţi de milă. Purcoi de bani aruncaţi pe apa Sâmbetei. Atâtea speranţe, calcule, combinaţii dărâmate ca un castel de cărţi de joc. O merită! Cu vârf şi-ndesat! Tresăriţi. Ar fi fost un dezastru să rataţi obiectivul ş