Daca presa din Romania nu ar fi ajuns intr-un asemenea stadiu de degradare, poate ca si campania electorala care, din fericire, s-a incheiat ar fi fost mai suportabila.

Daca jurnalistii ar fi fost mai preocupati de programe si proiecte, mai exigenti si onesti, si mai putin interesati de conservarea privilegiilor proprii si ale patronilor lor, poate ca si campania ar fi fost chiar constructiva si utila.

Din nefericire insa, aceasta ultima luna a smuls si ultimul strop de fard de pe obrazul manjit al unei bresle care, in mare parte, si-a tradat menirea esuand in propaganda.

De fapt, se poate spune ca singura parte a presei care si-a facut datoria, atat cat a putut, a fost cea online. Are avantajul de a se adreseaza publicului cel mai greu de manipulat si nu este patronata de marii oligarhi.

Publicatiile de pe Internet (nu includ aici diviziile online ale marilor trusturi) au ramas inca libere, dar cu o rata de penetrare a internetului de 30%, ele nu ajung decat la parte din publicul urban. A suferit si ea, desigur, atacul postacilor de partid, confirmat chiar de unii dintre membrii acestor gruprui de comando (vezi Romania Libera: "Autodenunt. Doua saptamani i-am haituit pe internet pe adversarii lui Crin Antonescu"), insa ei au fost totusi reziduali si identificati rapid de restul forumistilor.

La polul opus, am avut televiziunile, adica mijloacele de informare cu cel mai mare impact si cea mai rapida si adanca penetrare. Daca TVR a stralucit printr-un autism in premiera si absolut impardonabil pentru statutul sau de institutie publica, televiziunile de stiri au fost servit exculusiv interesele propriilor patroni, implicati de aceasta data fatis in prima linie a campaniei.

Primul semnal de alarma in privinta lor a fost tras in aceasta toamna de raportul Oxford Analytica, potrivit caruia "presa nu j