Meteorologii de la staţia Vârful Omu din Munţii Bucegi trăiesc la 2.500 de metri altitudine, printre lupi şi capre negre. Cei cinci montaniarzi transmit non stop date la Administraţia Naţională de Meteorologie.
A durat ceva până să se închege echipa de meteorologi de la staţia meteo Vârful Omu, din Munţii Bucegi, cel mai înalt punct locuit din ţară. Mulţi au venit aici cu gândul să rămână, dar după câteva nopţi s-au răzgândit. Au fugit cât au văzut cu ochii, lăsându-şi şi hainele în urmă.
I-au alungat tunetele şi fulgerele furtunilor îngrozitoare, cum numai la 2.500 de metri pot fi, teama de lupi când ieşi noaptea din oră în oră să verifici temperaturile, ceaţa deasă şi înşelătoare ce te poate trimite în hău, dar şi capcanele de pe Valea Cerbului, Valea Morarului şi Coştilei, traseele pândite de avalanşe. Cei care au rămas ştiu de ce sunt aici. Pentru că iubesc muntele, căruia îi dezleagă tainele în fiecare zi, o afecţiune fără de care nu ar putea să îşi ducă până la capăt meseria. Aici, la 2.500 de metri, vremea şi muntele fac legea.
Nu călca pe plafonul de nori!
„Vin dinspre Râşnov nişte stratocumuli (n.r. - nori)." Odată cu afirmaţia asta intră în bucătăria staţiei un aer rece, şi Corina îşi scoate mănuşile roşii. Se duce deasupra sobei, unde arde focul, să se încălzească. A fost afară să citească meteoarele şi va face asta nu doar acum, seara, ci va continua toată noaptea, din oră în oră. „Stratocumulii ăştia sunt destul de mici şi inofensivi, şi nu vor apuca să se dezvolte până ajung la noi.
Se vor transforma într-o mare de nori", ne explică, şi pe faţa ei rece se joacă umbre roşii. A învăţat să citească toate semnele vremii, nu doar valorile înscrise pe aparate. Când iese afară din staţie, îşi vizitează pe rând prietenii: hidrometrul - pentru umiditate, barometrul - pentru presiunea atmosferică, girueta - pen
