România duce trena fotbalului european. Punctajul obţinut de echipele care ne-au reprezentat prin cupe arată a traistă de cerşetor păgubos şi ne situează pe unul dintre ultimele locuri în ierarhia continentală. Nimic neaşteptat dealtfel. Ăştia suntem, asta ne e valoarea. Deranjant este faptul că certificarea acestei realităţi nu produce reacţii. Îmi amintesc că debutul echipelor noastre în actuala ediţie a cupelor europene a fost marcat de rezultate norocoase, de rezultate amăgitoare. Iar minciuna acelor rezultate a produs reacţie. Don Corleone umplea ecranele cu o fudulie bine hrănită şi ne explica nouă, celor neameţiţi de iluzii, cât de ingraţi suntem atunci când nu recunoaştem că avem un fotbal puternic rău de tot. Pe jumătate avea dreptate. Puternic n-o fi fotbalul din liga lui Mitică. Rămâne valabilă însă partea a doua. Aia cu rău de tot.

În avancronica penultimei etape a grupelor din Europa League caracterizăm participarea echipelor româneşti ca pe un examen de corigenţă. Un examen în care visarea făloaselor campionatului intern nu mai are decât şansa întâmplărilor miraculoase. Numai că miracolele au obosit şi ele. Steaua, CFR Cluj şi Politehnica Timişoara au obţinut rezultate normale, rezultate care le oferă certitudinea unei primăveri liniştite. Steaua, CFR Cluj şi Politehnica Timişoara nu vor mai fi puse în situaţia de a se face de râs prin Europa şi în primăvară. Soarta a fost mai crudă doar cu Dinamo. Victoria pe care ţălnariştii au obţinut-o în compania sturmilor de la Graz nu face decât să prelungească agonia speranţei până la 16 decembrie. Atunci Dinamo va juca la Atena, în compania lui Panathinaikos, şi se va califica în primăvara europeană dacă va câştiga la o diferenţă de cel puţin două goluri. Pentru că la Bucureşti au câştigat grecii cu 1-0.

Teoretic Dinamo poate obţine la Atena rezultatul dorit. Practic însă, este mai greu.