Dacă ar exista în realitate, Cenuşăreasa şi Albă-ca-Zăpada s-ar bucura să descopere că părinţii vitregi nu sunt neapărat oamenii aspri şi nemiloşi din basme, ci mai degrabă nişte persoane obişnuite care se străduiesc să se adapteze la noua familie.

Când mama lui Ionuţ a hotărât să se recăsătorească, el avea nouă ani, era înnebunit după fotbal şi vorbea des la telefon cu tatăl său, care locuia în alt oraş. Pe Gabriel îl cunoştea de doi ani. Era bărbatul serios care îi aducea cărţi de colorat sau ceva bun de ronţăit de fiecare dată când o vizita pe mama lui.

De câteva ori s-au jucat cu mingea împreună, în curte, dar Gabriel, mai puţin sportiv, era uşor de fentat, iar asta îl distra teribil pe Ionuţ. Apoi s-a mutat la ei. „Nu a fost o tranziţie foarte dură", povesteşte Gabriel, la 10 ani distanţă. „Ionuţ era un copil cuminte şi ne înţelegeam bine, dar el era şi încă este foarte ataşat de tatăl său natural. Nu am avut niciodată pretenţia că-i voi lua locul. Am încercat să-i fiu mai mult prieten decât tată."

Gabriel îşi aminteşte însă că au existat şi momente dificile. „La vreo săptămână după ce ­m-am mutat la Cristina, Ionuţ m-a întrebat dacă mai stau mult la ei. Am rămas trăsnit, ce era să-i spun? El cumva înţelesese că sunt acolo într-un fel de vacanţă şi că dorm în camera mamei lui pentru că nu era loc în altă parte. Atunci ne-am dat seama că am greşit că nu i-am explicat mai bine cum stau lucrurile."

Momente delicate

Acum, familia trece din nou printr-un moment mai delicat, întrucât Ionuţ a decis să meargă la facultate în oraşul de rezidenţă al tatălui său natural şi să locuiască cu acesta. „Noi l-am sfătuit să facă facultatea la Bucureşti, că era mai aproape, dar Ionuţ a vrut să meargă la Cluj, la taică-su. Cristina e tare supărată că ştie că n-o să-l mai vadă aşa des, plus că e mai delicată treaba cu taică-său", spu