Unul dintre primele proiecte ale arhitectului petre antonescu. Scriitorul francez Paul Valery împarte casele în trei categorii: unele care nu spun nimic, cele care vorbesc şi acelea care cântă. Între ultimele poate fi inclusă şi reşedinţa Lipatti din Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 12, atât datorită arhitecturii sale, cât şi pentru că această familie a fost dominată de muzică, "Euterpe a fost divinitatea tutelară a casei noastre", obişnuia să spună Valentin Lipatti.

Privind această clădire astăzi, este uşor să îţi închipui "plescăitul misterios şi ritmic al copitelor cailor de la trăsuri mergând întins spre Capul Podului" sau "strigătele precupeţilor", familiare lui Valentin Lipatti.

Cum reşedinţa Lipatti era de obicei "bântuită de muzică şi de muzicieni", vrăjiţi, probabil, oamenii se opreau să asculte din stradă câteva acorduri. Dinu Lipatti obişnuia să organizeze "concerte de cameră" în casa din Bulevardul Lascăr Catargiu, unde în afara familiei erau invitaţi şi apropriaţi. Acestea se desfăşurau adesea "la două piane sau piano la patru mâini", scria Miron Soarec.

A PATRA CASĂ LIPATTI

Prima a fost cea din Strada Grigore Alexandrescu nr. 17, unde s-a născut Dinu, apoi cea din Povernei 23, unde s-a născut Valentin, care există şi astăzi. "În 1927 ne-am mutat într-o vilă spaţioasă din Şoseaua Bonaparte, pe locul unde se înalţă acum blocurile de lângă Cinematograful Volga - actual Martin. Prin 1930 ne-am mutat din nou, de data aceasta în locuinţa mare a tatălui meu din Bulevardul Lascăr Catargiu 12. Bunicul i-o cumpărase tatei pe la 1900. Era o clădire cam ciudată, care există şi astăzi, fiind cunoscută drept Casa Lipatti. Fusese construită de Petre Antonescu, pe atunci june arhitect descins de la Paris. O casă de un rococo bastard, elegantă şi totodată disproporţionată, care parcă stă în genunchi. Seamănă cu un om cu torsul