A fost învăţătoare şi i-a făcut pe cei mici să se apropie atât de mult de oamenii cu handicap, încât au vrut chiar să le doneze cornul şi laptele

Zenovia Ungur a fost învăţătoare timp de mai mult de 30 de ani şi nu şi-a dorit niciodată altceva decât să lucreze cu copiii din clasele I-IV. Pe lângă citit, socotit şi lucru manual, învăţătoarea i-a învăţat pe copii ce înseamnă toleranţa şi chiar afecţiunea faţă de oamenii care sunt diferiţi de ei. Acum cinci ani, a cunoscut o asistentă socială care avea un copil la ea în clasă. A fost curioasă de munca acesteia şi s-a hotărât să-i facă o vizită la centrul de zi pentru persoane cu handicap.

Şi-au donat laptele şi cornul

Însă nu s-a dus singură, ci însoţită de copii, pe atunci, elevi de clasa a III-a. „Întâi, copiii i-au privit de la distanţă. După o vreme, singuri s-au oferit să le dea mâna să îi ajute să se ridice, să urce, să coboare, să bea, să mănânce, le-au cules şi le-au oferit floricele. După asta, văzând bucuria lor, şi-au exprimat dorinţa de a-i vizita cât mai des. Mergeam pe jos până la ei pe dealul Tărpiului sau făceam chetă să mergem cu taxi", povesteşte învăţătoarea. Copiii s-au ataşat atât de mult de oamenii cu handicap, încât s-au decis la un momentdat să le ofere cornul şi laptele pe care ei le primeau la şcoală. Legătura dintre elevii Zenoviei şi persoanele cu dizabilităţi nu s-a rezumat la vizite. De multe ori, învăţătoarea i-a cooptat pe oamenii cu nevoi speciale în activităţile pe care le-a iniţiat cu elevii. „Am sărbătorit banchetul clasei a IV-a şi i-am invitat, am dansat cu ei, am cântat cu ei şi le-am oferit bunătăţi", spune Zenovia.

„Domnişoara dascaliţa"

Învăţătoarea s-a despărţit anul trecut de şcoală şi de elevi, pentru că a ieşit la pensie. Însă, despărţirea nu a fost definitivă, pentru că orice ocazie specială este un prilej bun de întâlnire între ea