In urma cu sase ani ne-am mutat pe o strada mai putin aglomerata, in spatele blocului fiind un camp, teren de joaca pentru copii.
Aici am facut prima data cunostinta cu "ea". Traversam campul, incarcata cu pachete, cand am zarit un caine urias, ce statea tolanit la marginea drumului. Deodata, am auzit un marait infundat ca protest ca i-am incalcat "proprietatea". Luata prin surprindere, am scapat pachetele pe jos, iar fiorosul caine s-a ridicat si m-a adulmecat. Nu mi-a fost frica si mi-am propus ca in zilele urmatoare sa ne cunoastem mai bine. I-am dus mereu de mancare si Linda asa o chema mi-a devenit prietena. Pe scurt, ne-am placut reciproc.
In fiecare zi, dupa ce manca, conversam amandoua, si culmea e ca-mi raspundea cu latraturi mici care m-au convins ca m-a inteles. Anual nastea 6-8 pui, care erau luati (in timp) de diversi iubitori de animale. Intr-o perioada cu ploi interminabile, ce au generat un adevarat "potop", apa a navalit in culcusul unde-si avea Linda puii. Cu rapiditate si dexteritate teribila, a luat fiecare pui in dinti (de ceafa) si i-a transferat in casa scarilor dintr-un bloc, pana s-au retras apele. Doar eu aveam voie sa ma joc cu cate un pui de-al ei, pe care-l luam sa-i dau lapte sau sa-l mangai. Daca se apropia altcineva isi arata coltii si latra fioros. Timp de 6 ani, cat a durat prietenia noastra, ma insotea la cumparaturi si astepta cuminte, afara, la intrarea in magazin, pana ieseam. Admira copiii mici, carora le permitea s-o traga de urechi, de blana sau de coada. Daca aceleasi gesturi le-ar fi comis un adult, ar fi fost dezastru.
Intr-un an, de Pasti, am primit cadou un pui de iepure, pe care l-am crescut pe balcon. Cand am iesit prima data pe camp, sa i-l prezint prietenei mele, l-a rasturnat cu laba, manifestand o adevarata gelozie. A fost suficient sa-i arunc o privire aspra, ca sa se indeparteze urgent de el,
