România nu este în criză financiară şi, cu excepţia unei scurte perioade de timp de la finalul anului trecut, nici nu a fost. Spre deosebire de suratele mai mari din Uniunea Europeană sau de „leagănul dezastrului“, Statele Unite, noi am trecut direct la faza a doua: criza economică. Spun asta pentru că, slavă Domnului, nicio bancă nu a dat semne de slăbiciune, niciuna nu a fost încă pusă în situaţia de a solicita linii de finanţare de la stat sau, mai grav, de a de
România nu este în criză financiară şi, cu excepţia unei scurte perioade de timp de la finalul anului trecut, nici nu a fost. Spre deosebire de suratele mai mari din Uniunea Europeană sau de „leagănul dezastrului“, Statele Unite, noi am trecut direct la faza a doua: criza economică. Spun asta pentru că, slavă Domnului, nicio bancă nu a dat semne de slăbiciune, niciuna nu a fost încă pusă în situaţia de a solicita linii de finanţare de la stat sau, mai grav, de a declara insolvenţa. Ba mai mult, ele continuă să facă profit. În scădere, e drept, şi cu un ajutor de netăgăduit de la un guvern care se împrumută continuu, dar totuşi profit. Asta nu înseamnă însă că am scăpat. În fapt, dacă privim în oglindă la cele întâmplate în alte ţări, crizei din sectorul real ar trebui să-i urmeze un şoc în sistemul financiar. Evident, nimeni nu-şi doreşte o astfel de evoluţie, însă analizând strategiile băncilor din România concluziile trase de Reuters într-o analiză recentă, potrivit căreia băncile locale ar fi expuse în 2010 la o criză severă, nu par atât de departe de adevăr. Bunăoară, bancherii cer, mai nou, eliminarea obligativităţii de a însoţi restructurarea unui împrumut de constituirea unor rezerve de risc (provizioane) egale cu valoarea acelui împrumut. Mai simplu spus, vor să ascundă gunoiul sub preş, transformând un credit cu probleme într-unul complet nou şi fără riscuri. Or, tocmai acest gen de co
