Au loc alegeri, partidele lipesc afise. Exista programe, exista candidati de varf. Doar ca, diferentele dintre partidele consacrate sunt „ca intre Master- si Visa-card”. Limba lor suna mecanic, vine ca de pe banda. Politicienii s-au instrainat de popor si „s-a facut rece, in republica” spune Gabor Steingart, autorul cartii „Democratia furata”. El pledeaza pentru abtinerea de la vot, ca alternativa. Absenteismul de la vot nu e nepasare, spune jurnalistul german, ci un refuz constient al cetateanului informat, de a gira cu votul sau circul electoral prezent.
Gabor Steingart s-a nascut in 1962 la Berlin, este jurnalist si autor de carti politice. Intre 2001-2007, el a condus biroul de stiri al publicatiei Der Spiegel din capitala germana. In prezent, el lucreaza in cadrul redactiei Spiegel din Washington. Steingart a mai publicat, la editura Piper, „Germania – caderea unui superstar” (2004), „Printesa muta. O viata in Germania” (2005), „Razboi mondial pentru bunastare. Cum se reimpart puterea si bogatia” (2006) si „Chestiunea puterii. Puncte de vedere ale unui non-votant” (2009).
O serie dintre ideile acestei din urma carti sunt reluate in „Democratia furata”, aparuta inaintea alegerilor generale din Germania (august 2009, Piper Verlag München, 288 pag.)
Moartea democratului romantic
Vara anului 1972. La alegerile pentru cancelar candideaza din nou Willy Brandt. In tinerete antinazist, apoi refugiat in Norvegia, Brandt intruchipa idealul democratului romantic. In acele vremuri, democratia era un miraj mai puternic decat toate celelalte. Era mirajul ca ai un cuvant de spus, ca participi la decizii, ca, de jos, poti impune o instanta care te reprezinta.
In 1972, participarea la vot in Germania a fost de 91,1%. De atunci, procentul a tot intrat la apa. Democratul romantic s-a transformat intr-unul „rational”. „Daca ar exi
