- Comentariu - nr. 433 / 5 Decembrie, 2009 Una din figurile centrale ale grupului statuar al Cameleonului maghiar din Romania, Sütö András, in seria sa dramaturgica de mare succes, a aratat fara echivoc protestul sau impotriva regimului totalitar, care a calcat in picioare si a desfiintat demnitatea umana. Evident, manifestarile sale politice ceausist-oportuniste nu anuleaza valoarea estetica a operei sale, starea specifica de doi oameni intr-unul singur (separat, om, si separat, scriitor!), dar sunt o marturie de netagaduit. Ele raman o marturie despre aceasta stranie "stare" a lui Sütö András, chiar daca fabricantii de legende ("opera vietii lui Sütö este deosebit de curata", "cel mai mare talent literar al epocii sale", "scrierile sale sunt marile fapte ale constiintei nationale", "in el a existat un spirit al datoriei maghiare nationale mai mare decat in oricare contemporan al literaturii maghiare universale si oricare personalitate de frunte") nu au dorit sa le observe nici in timpul vietii scriitorului si nici azi, dupa moartea sa, nu tin seama de ele in mod obiectiv. Cu toate ca in creatia lui Sütö a existat si o perioada a asa-numitului "realism socialist", la fel ca si la multi contemporani ai nostri, tineri si batrani. Nici valorosul poet Kányádi Sándor nu a scris tot timpul numai "Un cuplet despre tramvaiul rosu". Si el a fost atins de fabricarea legendelor. Si el a fost declarat, dupa moartea lui Sütö András, unicul, cel mai mare, singurul(!) care merita cea mai mare distinctie a statului ungar dintre toti poetii maghiari contemporani. A fot atins de microbul fabricarii legendelor, asa cum scria Baranyi Ferenc, unul din reprezentantii contemporani de talie europeana ai liricii din Ungaria, poetul si traducatorul generatiei Nyugat: "Noi mereu avem nevoie de un poet de frunte institutionalizat, pe care sa il aduleze natiunea. Nu ne multumim sa avem cat