Stimata d-na Sanziana Pop,
Va rog sa ma scuzati ca-mi pastrez anonimatul, dar natura problemei pe care o ridic nu-mi permite dezvaluirea numelui adevarat. De fapt, scrisoarea mea ar fi trebuit adresata rubricii care raspunde problemelor sexuale din Asul Verde, dar cu toata stima pe care le-o port colaboratorilor dv., tonul raspunsurilor care va apartin mi se pare mai sincer si mai aproape de sufletul meu. Deci: am 21 de ani si sunt studenta. Am un prieten de doar 6 luni, dar deja tin foarte mult la el. Si-a dat seama destul de repede de asta si acum se poarta mai detasat, mai ca "soarecele si pisica". Imi face marturisiri mai degraba "amicale", pe care nu stiu cum sa le primesc. De pilda, intr-o zi mi-a vorbit despre viitorul lui. Are 27 de ani si crede ca ar cam trebui sa se insoare: mi-a descris in amanunte "aleasa" pe care o asteapta, dar nu m-a lasat nici o clipa sa inteleg ca as fi eu. Vrea pe cineva care sa-l inteleaga, sa-l mai si ierte la o adica, dar care sa-i imbogateasca imaginatia. In ce fel? Aveam repede sa inteleg. De fiecare data cand vine la mine, imi povesteste de alte fete care il vor si care, bineinteles, il atrag prin felul lor indraznet. De felul meu, eu sunt o fire timida, n-am mai fost niciodata indragostita, nu pot sa fac nici gesturi indraznete, nici sa spun cuvinte mari. Adevarul este ca ma provoaca. Vrea sa ma traga in pat, iar eu nu vreau. Mi-am propus sa-mi pastrez castitatea pana ma marit. Tema asta este intre noi un vesnic motiv de disputa. El ma ironizeaza, spunandu-mi ca vremea fetelor mari a trecut si ca pe barbatii de azi nu-i mai intereseaza virginitatea, ci sufletul. In ultima vreme, cred totusi ca jocul lui depaseste puterea si rabdarea mea. Intr-o zi, l-am intrebat daca e sigur ca ma iubeste, iar el mi-a raspuns fara sa clipeasca din ochi, ca "nu". Ii plac, doar. Arat bine. Am trup frumos. Problema este ca in ciuda v
