În cazarma de la Târgovişte, dictatorul i-a promis căpitanului Boboc „bani şi grade“, iar locotenentului-major Stoica - „un milion de dolari“. Dictatorul fugar se gândea la o evadare, pentru a pleca spre Voineşti, în zona unui punct de comandă. El spera că, astfel, va contracara lovitura militară de la Bucureşti.
La mitingul din 21 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu le promitea românilor câte o sută de lei în plus la pensie. În următoarele trei zile, oferta sa a crescut până la un milion de dolari. Dar nu era valabilă pentru toată lumea, ci doar pentru militarii care-l păzeau în cazarma de la Târgovişte! Miza era salvarea cuplului dictatorial.
Mirajul milionului de dolari
După fuga din Bucureşti, soţii Ceauşescu au ajuns la mâna unor civili şi militari. În ultimele trei zile de viaţă, ei au încercat să-i mituiască pe unii dintre aceştia. Sau, mai degrabă, să le facă promisiuni de mituire, dat fiind că nu aveau bani asupra lor.
Ajunşi în cazarma UM 01417 din Târgovişte în seara zilei de 22 decembrie, la ora 18.35, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost daţi, spre pază, în grija câtorva ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. În camera-dormitor, ei erau vegheaţi de căpitanul Ion Boboc şi de un plutonier de Miliţie, Constantin Paise, cel care-i însoţise şi în câmp, la Răţoaia.
La uşă, pe hol, păzeau locotenentul-major Iulian Stoica şi caporalul Dorian Dobriţa. Mai venea în contact cu Ceauşeştii, deseori, maiorul Ion Ţecu. Mai rar, în camera dictatorilor apăreau colonelul Andrei Kemenici (comandantul unităţii), maiorul Ion Mareş şi reprezentantul Securităţii, locotenent-colonelul Gheorghe Dinu.
Acestea sunt cele opt personaje cu care dictatorul-fugar şi soţia sa şi-au împărţit cele aproape trei zile de trai în cazarmă. Lor li s-au adăugat, temporar, alţi câţiva militari în cele trei ieşiri din clădirea Comandamen