Teo s-a născut şi a locuit în Piteşti până în clasa a doua, când s-a mutat cu părinţii în Capitală. Îşi aminteşte cu drag de oraşul copilăriei şi vine destul de des la „năşica“ ei, de care o leagă cele mai multe amintiri.
După ce şi-a creeat propriul stil, pe „sticlă”, Teo a părăsit scena marilor televiziuni şi are acum o emisiune, sâmbăta seara, care se difuzează pe reţeaua Local TV News.
Reporter: Care e strada copilăriei tale, petrecute în Piteşti?
Teo Trandafir: Fără niciun dubiu, strada Trivale, care pe atunci era loc de promenadă. Îmi amintesc cum platanii se împreunau deasupra căsuţelor mici, la fel de cochete ca cele din turtă dulce. Acum sunt vile, trec maşini şi e păcat că s-a pierdut eleganţa străzii.
Ce amintiri te leagă de acest loc?
Prima care îmi vine acum în minte este cea legată de un magazin verde, care mirosea a dropsuri şi unde mă trimitea năşica Mărioara la cumpărături.
Erai un copil implicat în treburile casei?
Da. Şi chiar activ! De fapt, năşica mea era cea care mă atrăgea să spăl vase, să fac cumpărături şi tot felul de alte activităţi pe lângă casă.
Maia te-a făcut să-ţi aminteşti de poveştile copilăriei?
Într-o oarecare măsură pentru că acum „Cenuşăreasa“ sau „Albă ca Zăpada“ sunt doar în variantele Disney, parcă mai tehnice şi mai seci. Dar avem poveştile şi cântecele noastre. Pentru Maia am cântat pe CD-ul „Cutiuţa muzicală“, a Lilianei Ştefan.
Care e cea mai mare ghiduşie pe care ai făcut-o, copil fiind?
Când m-am îmbătat criţă cu verişoara mea Georgiana, la năşica mea acasă. După ce l-am văzut pe năşicu cum trage ţuică, am zis să tragem şi noi ca să o fierbem. Trage Georgiana o dată, nu curge nicio picătură. Trag eu o dată, la fel. Atunci Georgiana îmi spune: „Eu trag de trei ori, dar să tragi şi tu la fel“. Şi uite aşa am băut bine ţuică până am reuşit să umpl
