Timişoreanca le oferă celor diagnosticate cu această boală experienţa unui om care a câştigat pariul cu cancerul.

Profil:

Născută. 2 februarie 1949, Timişoara

Studii. Facultatea de Chimie Industrială

Ocupaţie. Pensionară

Familie. Necăsătorită

Până să fie diagnosticată cu cancer de sân, pentru Anghelina Glisici, viaţa era reprezentată de muncă şi performanţă în studii, însă boala a schimbat-o. Pentru că ştie că nu a fost uşor să înţeleagă de ce tocmai ea s-a ales cu cancer, iar cei din jur nu au ajutat-o prea mult, femeia şi-a dat seama că trebuie să le ajute şi pe colegele ei de suferinţă.

A oferit ajutor sufletesc

Împreună cu Violeta Ţăranu, Anghelina Glisici a pus bazele unui grup de suport atipic destinat bolnavelor de cancer. „Toată viaţa am citit, însă când am aflat că am cancer mi-am dat seama că lucrurile nu sunt ca în chimie, nu le poţi controla, nu poţi să faci o minune. Trebuie să înţelegi oportunităţile pe care le ai atât cu mintea, dar şi cu sufletul. Când stăteam în sala de aşteptare mă simţeam diferită faţă de celelalte paciente. Eu eram calmă, iar ceilalţi erau nervoşi, trişti, toată lumea credea că boala e o povară, o nedreptate. Nici eu nu am fost fericită, dar a fost un moment în care mi-am dat seama că trebuie să schimb ceva în viaţă, să am grijă de mine şi de alţii”, a spus Anghelina Glisici.

Timişoreanca a participat la mai multe grupuri de suport pentru bolnavii de cancer, însă asociaţiile se desfiinţau pentru că pacienţii nu puteau trece de bariera bolnav-specialist. Astfel, a luat iniţiativa de a pune bazele Grupului de Suport „Dorinţa”, trimiţând 300 de scrisori către paciente în care le invita să participe la o adunare specială.

A fost o surpriză plăcută să vadă că săptămână de săptămână numărul de participanţi creştea. „I-am ajutat pe cei care luptau cu