Răzvan Exarhu: „Nu credeam să existe şi rechini nepricepuţi”.

Aşa cum nu-mi imaginam că există negri care să nu ştie să joace baschet. Mi-am revizuit un pic atitudinea de când toată suflarea se uită la emisiunea „Mogulii spun lucruri trăznite”.

Cred că nici la căderea lui Ceauşescu nu s-a investit atâta energie într-o butaforie pentru copii preşcolari. Dacă n-ar fi grav, ai zice că e doar o glumă proastă spusă de tâmpiţi. De-asta, mă tot întreb cine o fi fost isteţul care s-a gândit la ţărănia cu filmuleţul şi care a vrut să îi facă victimei o surpriză frumoasă şi plăcută.

Personajele malefice din filme îţi dau o senzaţie de siguranţă, au o perfecţiune a gesturilor şi a maşinaţiunilor. Când Machiavelli e jucat de un ciobănaş, nu prea îţi vine nici să râzi, dar nici să plângi. Până şi conspiraţiile sunt de proastă factură, mai nou.

Mori de plictiseală mai ceva ca la noua epidemie de gripă. Sper, totuşi, că aceşti consilieri străluciţi sunt voluntari, absolvenţi de şcoli ajutătoare de strategie. Altfel nu se explică de ce au dat drumul cu atâta naturaleţe unei bombe care să explodeze lung şi cu efect contrar celui scontat.

Orice mizerabil de bună-credinţă ar fi lăsat mârşăvia pentru ultimul moment, în care nu se mai putea repara nimic, în care orice expertiză sau dezbatere ar fi fost strivite de stomacul de elefant al opiniei publice. În cazul nostru, pare că marii malefici sunt nişte bieţi instalatori deghizaţi în mafioţi onorabili.

Am citit un articol ştiinţific în „New York Times”, în care se avansa ca o certitudine faptul că specia noastră se naşte sub auspiciile altruismului. Un copil sub doi ani care vede un adult cu braţele încărcate încercând să deschidă o uşă, se repede să ajute. E prea devreme pentru el să fi deprins regulile de educaţie, e ceva reglat de instinct.

De