Parcul naţional Racetrack Playa din Death Valley - California a devenit celebru în întreaga lume pentru pietrele sale mobile.

Despre Valea Morţii din California se spune că este cea mai joasă, mai uscată şi mai fierbinte zonă de pe continentul nord-american. În aceste ţinuturi, liniştea este stăpână absolută, timpul pare să se fi oprit în loc. Singura formă de viaţă pare să fie nişte pietre de peste 100 de kilograme, care călătoresc în voie prin deşert, în linie dreaptă sau în zig-zag. Dimensiunile lor variază de la nişte pietricele şi până la roci de o jumătate de tonă, cu mărimi şi forme extrem de diferite, având în vedere că s-au desprins de pe dealurile care înconjoară aceste ţinuturi. Unele se deplasează câţiva centimetri, altele îşi continuă călătoria sute de metri pe an. Cercetările la faţa locului au exclus categoric intervenţia oamenilor sau a animalelor în deplasarea bolovanilor. Unii oameni de ştiinţă spun că această deplasare este o consecinţă a unui complex de fenomene meteorologice. În opinia specialiştilor, aceste micşări în zig-zag sau în linie dreaptă sunt produse de o combinaţie între vânturile puternice, stratul de gheaţă format în cursul nopţii şi argila umedă de la suprafaţa deşertului. Însă, cum face vântul să învârtească pietrele, să le deplaseze în linie dreaptă sau în zig-zag? Şi de ce două roci aşezate una lângă alta se deplasează în direcţii atât de diferite şi de ce unele nu se mişcă?

Confuzie printre geologi

Ani la rând, motivele acestor mişcări dezordonate au dat mari dureri de cap geologilor şi oamenilor de ştiinţă, care au studiat acest fenomen. Primii care au venit cu o serie de explicaţii au fost geologii de la CalTech, care au studiat deplasarea acestor pietre timp de şapte ani. Ei au ajuns la concluzia că aceste pietre se deplasează în anumite condiţii meteorologice: ploaia, ceaţa sau roua fac