Astă seară, norocul va da iarăşi peste un muritor. Din pălăria hazardului, de acolo unde zac amestecate ignoranţa, viclenia şi ironia sorţii, va ieşi un nume. Băsescu sau Geoană. Un şmecher care a mai fost sau un prost care vrea să fie. Noul preşedinte al României.
Înainte ca această impostură rituală să capete viaţă, înainte ca istoria să-i facă loc în manuale, înainte ca statul să-i preia cheltuielile şi înainte ca poporul să-i sărbătorească incompetenţa, e bine ca noul preşedinte să nu uite de unde i se trage triumful.
E clar că nu din viziune şi patriotism. E clar că nu din cinste, ştiinţă şi spirit de sacrificiu. Poate din criză şi năuceală publică, dar nu din vocaţie. Poate din silă şi dezamăgire, dar nu din virtute. Poate din minciună şi jurământ fals, dar nu din caracter. Poate din copii loviţi şi vizite la Vântu, dar nu din demnitate. Poate din frică şi disperare, dar nu din încredere.
Pentru Băsescu sau pentru Geoană, această seară e un nou pas către delirul de sine. Învingătorul îşi va vedea confirmat un destin special, unic, hărăzit, dedicat. Va începe să creadă că i se cuvine, că CHIAR i se cuvine.
În Roma imperială, când generalilor li se organizau triumfuri militare, în carul de paradă, alături de învingător, stătea un sclav. Când aclamaţiile mulţimii creşteau prea tare, sclavul îl trăgea pe general de mantie şi-i şoptea la ureche: “Nu uita că eşti muritor!”
N-ar strica ca astă seară, în carul televizat în care Băsescu sau Geoană îşi vor purta triumful, unul din sclavii din staff să-i spună victoriosului un meritat şi folositor: “Nu uita că eşti impostor!”
Astă seară, norocul va da iarăşi peste un muritor. Din pălăria hazardului, de acolo unde zac amestecate ignoranţa, viclenia şi ironia sorţii, va ieşi un nume. Băsescu sau Geoană. Un şmecher care a mai fost sau un prost care vrea să fie. Noul preşedinte al României.
